Transplant de personalitate?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
“Memorie celulara”. Asa se numeste teoria care a pus pe jar lumea stiintifica si pe oamenii care traiesc cu un organ transplantat. Pe scurt, cercetatorii spun ca o data cu o inima, un rinichi sau orice alt organ “de imprumut”, pacientii “primesc” si ceva din personalitatea donatorului.
In urma unei operatii de transplant, este posibil ca pacientul care primeste organul sa experimenteze o serie de tulburari manifestate in diverse moduri: senzatii, vise sau dorinte straine pana in acel moment. O explicatie, venita pe neasteptate din partea cercetatorilor, se refera la faptul ca celulele organului transplantat detin informatii definitorii ale posesorului original. Cu alte cuvinte, daca donatorului ii placea sa mearga pe bicicleta, actualul posesor al organului s-a trezit peste noapte atras de aceeasi activitate. Chiar daca pana la momentul operatiei nu mai incercase asa ceva.
"Uneori am vise care parca nu sunt ale mele"
Ce cred pacientii romani care au trecut printr-o astfel de operatie complicata? “Uneori, am vise care parca nu sunt ale mele”, isi incepe povestea Eugen Niculescu. In anul 2000, bucuresteanul, pe atunci in varsta de 47 de ani, primea dreptul la o viata noua, o data cu un transplant de cord. A primit o inima noua, puternica si a facut primii pasi spre un nou drum: cel al unui om care nu se mai gandeste in fiecare minut ca ar putea fi ultimul de viata. Acum, viata lui isi urmeaza cursul firesc. Barbatul spune ca a auzit despre aceasta teorie si ca s-a gandit de foarte multe ori la ea.
“Prima data mi-am pus intrebari atunci cand am inceput sa am acele vise. Nu mai visasem niciodata asa ceva, erau cadre care n-aveau nici o legatura cu viata mea, apareau personaje care imi sunt complet necunoscute. Nu stiu cat de adevarata este teoria asta, ca "imprumuti" si ceva din personalitatea donatorului, dar eu personal am sentimentul ca experimentez lucruri care mi-au fost straine”, ne-a marturisit Eugen Niculescu. Are insa si o explicatie. “Eu ma gandesc ca poate fi vorba si despre faptul ca acum putem experimenta lucruri la inainte nici nu visam pentru ca eram atat de bolnavi. Sincer, cred insa ca un psiholog ar fi de mare ajutor persoanelor care au trecut sau trec printr-un transplant”, mai adauga barbatul.
"Este normal sa ti se schimbe viata"
Mult mai tanar decat el, dar la fel de “incercat” de viata si de boala, singurul roman care a trecut, acum patru ani, la Viena, printr-un transplant de plamani, spune ca e normal sa ti se schimbe viata dupa operatie. Andrei nu crede insa in aceasta teorie a “memoriei celulare”.
“Este normal sa ti se schimbe viata, din multe puncte de vedere. In primul rand este vorba de momentele traite inaintea operatiei, care sunt extrem de neplacute. Dupa operatie, te confrunti cu alte provocari, ca si cand ai incepe o viata noua, e normal sa ti se schimbe si preferintele. Poate ca si mie imi plac motocicletele, asa cum ii placeau si donatorului, insa inainte de operatie nu le dadeam atat de multa importanta, intrucat sanatatea nu imi permitea. Cat despre mancare, este normal sa ti se modifice preferintele. In special din cauza medicamentelor pe care trebuie sa le iei pentru tot restul vietii. Sunt sceptic in ceea ce priveste aceasta teorie, cred ca e vorba de coincidente”, ne-a declarat Andrei, care s-a refacut spectaculos dupa operatie si chiar s-a casatorit in urma cu cateva luni.
Este “memoria celulara” doar o simpla teorie fara acoperire? “Fanii” ei sustin ca nu si spun ca, in curand, vor exista destule studii foarte amanuntite pe aceasta tema. Pana una-alta, transplantatii sunt de acord ca cel mai important lucru care le-a fost “transplantat” este dreptul la o noua viata.
"Singura diferenta majora e ca acum sunt sanatoasa"
Si Mihaela Balanean (foto), o tanara din Zalau, zambeste sceptica atunci cand e intrebata ce parere are despre “transplantul de personalitate”. Ea este unul din putinii romani care traiesc cu doua organe “de imprumut”: a trecut printr-un transplant de rinichi si un altul de ficat.
“Nu cred ca e nimic adevarat din toata aceasta teorie. Eu una, cel putin, n-am simtit nici un fel de schimbare in acest sens. Singura diferenta majora e ca acum sunt sanatoasa si ma pot bucura de viata. Pot sa recastig timpul pierdut”, spune Mihaela. In plus, adauga tanara, rinichiul care i-a fost transplantat a fost donat chiar de mama ei. “Doar in cazul transplantului de ficat a fost vorba de un donator necunoscut. Stiu despre el doar ca era un tanar de 24 de ani, aflat in moarte cerebrala dupa ce fusese victima unui accident de circulatie”.
