Transporta colete din Milano in toata Europa

Constantin Doroftei este in Italia, mai exact in Milano, de sapte ani si spune ca nu regreta nici macar o fractiune de secunda faptul ca a plecat din Romania. Nu a facut avere peste hotare, dar afirma ca nu se poate plange. ”Am realizat oricum mai multe decat in Romania”. Are 42 de ani, a ajuns din patron de restaurant in Iasi, sofer in Milano, dar este convins ca nodrul Italiei este locul in care poate realiza ceva cu adevarat.

Mii de romani aleg in fiecare an sa plece la munca in afara granitelor tarii, nemultumiti de faptul ca statul roman asigura prea putine solutii pentru problemele lor de zi cu zi. Nordul Italiei, mai exact zona oraselor Milano si Torino, este intesat de zeci de mii de romani pentru care a castiga o leafa ”europeana” e sinonim cu munca departe de locurile natale.

Constantin Doroftei a plecat din Romania, din Iasi, pentru ca, spune el, ”Acolo n-as fi putut niciodata sa ma realizez, am incercat, Dumnezeu mi-e martor, din toate puterile, dar totul e parca facut acolo, in tara, ca sa te traga in jos, iar ca sa realizezi cu adevarat ceva esti obligat sa fentezi legea. Iar eu nu am vrut sa fac asa ceva, eu la puscarie? Mai bine mor de foame”.

A incercat in dulcele targ al Iesilor cam de toate. A lucrat ca ospatar, bucatar, barman o perioada apoi si-a luat inima in dinti si a deschis propria afacere, un restaurant. ”A mers o mica perioada, pana mi-am dat seama ca mai mult investeam in el decat castigam, asa ca am decis sa-l inchid”, spune el. Cateva luni dupa a incercat sa gaseasca alte solutii pentru a-i fi bine, lui si familiei lui, si la un moment dat si-a luat inima in dinti, si-a reinnoit pasaportul si, ajutat si de cativa prieteni, a luat drumul Europei.

Costel a ajuns in Italia fix pe data de 1 august 1999. La Milano. Primul job, la o societate care se ocupa cu punerea in scena a diferitelor spectacole. Timp de patru ani s-a trezit la prima ora si s-a culcat de cele mai multe ori dupa miezul noptii, abia atunci cand toate lucrurile erau puse la punct. “Tot ce insemna spectacol in Milano era montat de noi. Tin minte ca la un moment dat am lucrat si pentru Eros Ramazzotti, a fost nebunie curata, senzational.

Nu degeaba este admirat si in Italia si in intreaga lume”.

„Aici nu sta nimeni sa-ti planga de mila”

Costel spune ca s-a adaptat destul de greu la ritmul de lucru in Italia, dar ca pana la urma a inteles faptul ca daca muncesti cu adevarat este imposibil ca rezultatele sa intarzie. ”Muncim poate mai mult decat trebuie, incercam sa realizam mai mult decat in tara. Totul se face cu sacrificiu. Italienii sunt niste lenesi, toata ziua stau si discuta despre fotbal, Inter, Juventus si AC Milan, iar noi facem restul. Insa am invatat sa nu ne plangem, pentru ca aici nu sta nimeni sa-ti planga de mila”.

Acum este sofer la o firma de transport, lucreaza pe masina sa, adusa din Romania, si duce de colo-colo colete mici prin toata Europa. ”Transportam tot ce poate fi dus cu masina, in afara de droguri si arme”, glumeste el.

”Sunt pe masina, daca se poate spune asa, 48 de ore din 24, atunci cand am distante mari de parcurs dorm pe strada, in masina, doua-trei ore, sau prin moteluri si o iau din loc mai departe. Contractele sunt contracte si trebuie respectate”, povesteste Costel.

Singurul mare regret al romanului este acela ca nu a reusit sa o convinga si pe sotia sa sa vina alaturi de el, in frumosul si cochetul oras din nordul Italiei. ”Dar ei ii place mai mult Romania, spune ca nu se poate rupe de prieteni, rude, familie. O inteleg, dar uneori imi e atat de dor de ea incat imi vine sa intorc masina in drum si sa iau drumul Iasiului. Suntem casatoriti de 17 ani, dar acum ne vedem destul de rar, doar de trei ori pe an, de Paste, de Craciun si cateodata vara in perioada concediilor. Ma intelege, stie ca ce fac aici fac pentru noi doi, sa ne fie si noua bine”, mai spune Costel.

Urmărește-ne pe Google News