Săriţi, lume, complot!, a ţipat Elena Udrea luni în toate microfoanele, reluată de garda sa de partid şi cerând desfiinţarea comisiei parlamentare care investighează cheltuirea banului public la Ministerul Turismului.
Cu ştiinţa diversiunii, s-a oprit la o discuţie poate neacademică în interiorul comisiei, iar nu la faptul - deosebit de grav - că înregistrarea clandestină a discuţiilor era ea însăşi “ilegală şi securistă”. Udrea nu‑i preocupată de rigoarea investigaţiei.
Pur şi simplu, se zbate s-o interzică înainte de a apărea posibile abuzuri financiare şi manageriale, ca şi inoportunităţi politice.
Înverşunarea nu face decât să întărească suspiciunea că e ceva putred în MT. Începând cu apariţia sa neclară în structura Guvernului, atribuirea unui buget apreciat până şi de Theodor Stolojan ca exagerat şi terminând cu investiţii şi cheltuieli nesăbuite.
Prin proceduri neortodoxe şi campanii de promovare neprofesioniste, cu costuri exorbitante şi dedicate preponderent imaginii ministresei, care apare obsedant şi ostentativ în postură de animatoare de showbiz, iar nu de demnitar aplecat asupra strategiei domeniului.
Şi e greu de acceptat de ce - eventualele beneficii prin creşterea numărului de turişti intrând în conturile hotelierilor, cârciumarilor şi primăriilor - nu acestea, ci contribuabilii plătesc publicitatea, investiţiile şi fandoselile doamnei.