Un an fara Parlament

Parlamentul e pustiu. Camera Deputatilor a plecat deja in teritoriu, pentru alegerile locale, iar de luni dispar si cei cativa senatori care se mai tineau de bancuri prin Dealul Spirii. Vreo cinci sute de alesi, hraniti ca trantorii in stup, cu mereu mai mari cheltuieli bugetare per ansamblu si privilegii personale stabilite de ei insisi, au acum pretextul ca trebuie sa mearga in circumscriptii ca sa vegheze la pregatirea scrutinului de la 1 iunie. Evident, in realitate, sa faca propaganda de partid, fara a renunta temporar, cu cateva exceptii, la banii de la Parlament, la masina si soferul institutiei. De altfel, dincolo de naravul chiulului individual, de mai bine de un an, Camerele aproape n-au lucrat.

Abia se pot aduna din bucatele vreo doua luni de activitate potrivit mandatului. In aprilie-mai 2007, alesii au bantuit prin judete, sa mobilizeze electoratul la referendumul pentru demiterea lui Traian Basescu. Care sa-l dea jos, care sa-l mentina sus. Au venit apoi cele doua luni de vacanta de vara. In septembrie, au revenit pentru scurt timp in Bucuresti si au disparut iar, pentru a trage sforile in vederea europarlamentarelor. Osteniti, au plecat in vacanta de iarna si s-au intors la 1 februarie, ca sa aiba de unde pleca pentru a lasa libera cladirea, sa fie pregatita pentru summitul NATO. N-au apucat sa-si reia slujba, ca au zbughit-o sa aranjeze ploile pentru primarii si consilii judetene. Asteapta 1 iulie, sa plece iar doua luni in vacanta, ca pe urma au treaba prin judete, cu alegerile parlamentare. Cand, sa speram, ca putini, cat mai putini din actuala cohorta de bugetivori sterpi, de taie-frunza-la-caini vor mai prinde un fotoliu de Cordoba si staiful de senator ori de deputat. Asta, in masura in care credem ca uninominalul va fi, totusi, un filtru. 

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE