Un filosof de trei parale

Cnd insa nimeresc, din intamplare, cu telecomanda peste o astfel de transmisiune si cand mai e si Cornel Dinu invitat, atunci hazul e garantat! Ma prapadesc de ras vazandu-l pe acest om plin de pilde cum ii incurca el pe Kant si pe Schopenhauer printre picioarele lui Barcauan si ale lui Bolohan. Cum ii trimite el la inaintare pe daci, pe traci, pe romani, pe sarbi, alaturi de Niculescu si de Dragan. Dinu adora sa vorbeasca in citate! Specific oamenilor care vor sa impresioneze fara a fi, totusi, capabili de solide opinii proprii. Specific fudulilor care tin cu tot dinadinsul sa „dea clasa” concetatenilor cu presupusa lor vasta cultura…

Cu tot hazul, exista si ceva intr-adevar trist la Cornel Dinu. Un fapt pe care el nu-l percepe. Acela ca, din nefericire, intruchipeaza exact modelul pe care se straduieste sa-l dezavueze. Omul fudul, plin de el, umflat cu pompa in fata propriilor aprecieri, bun de gura, dar slab rau la „concret”: adica la rezultate, la fapte, la ceea ce se poate masura.

P.S: Si – sa ma ierte doamnele! – intotdeauna cand il ascult pe Cornel Dinu in mintea mea staruie o intrebare: „Ce legatura o avea sula cu fotbalul?!”.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE