Un senator, un medic și un călugăr pun Coronavirusul în versuri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Covid-19 trezește în oameni cele mai diverse reacții. Unii sunt capabili chiar de poezie!
Senatorul american Cory Booker este doar unul dintre numeroșii politicieni care și-au pus în versuri trăirile față de situația mondială adusă de pandemie. Previzibil, poemul său vorbește despre izolare și rezistență și nu este deloc prima încercare literară a senatorului de New Jersey, fost primar în Newark.
”Nu ne putem atinge
Dar tot întindem mâinile unii spre alții
Ne ghemuim
Dar tot ne ridicăm
Trupurile ne sunt atacate
Dar spiritul luptă
Inamicul este invizibil
Dar mulți dintre eroii noștri sunt văzuți acum
Săptămâni întregi de izolare
Dar și o determinare infinită, de nebiruit
Stăm la distanță
Dar împreună
Și împreună
Vom depăși acest hop”.
Dr. Elizabeth Mitchell lucrează la camera de gardă a Boston Medical Center spune că a văzut multe, ca medic de urgență, dar că situația copleșitoare din timpul epidemiei a făcut-o să se teamă, pentru prima oară, pentru viața ei. Și-a găsit totuși timp să aștearnă câteva rânduri de hârtie, pentru că medicul crede că poezia îi face pe doctori niște ascultători mai buni și mai empatici.
Apocalipsa
Aceasta e apocalipsa
o narcisă ce tocmai și-a scos capul
din pământ și s-a deschis
brațele însorite spre un văzduh mai albastru
însă eu sunt copleșită de
groaza întunecată și plină de neliniști
pe măsură ce teatrele se închid, călătoriile se sfârșesc și
magazinele își flutură rafturile goale
unde hârtia igienică, clorul lichid
și pungile cu făină stăteau odinioară.
Stomacul mi se strânge și-mi tremură degetele
în timp ce mă pregătesc să mă-ntorc pe câmpul de luptă
locul pe care-l iubeam și unde mă simțeam acasă
este acum un loc plin de picături risipite într-o încăpere
sau ascunse pe un mâner sau o chiuvetă ca să-și găsească drumul
spre mâinile noastre încrezătoare sau către guri ori ochi
cele care te ating când ești bolnav
cele care-ți spun cuvinte de alinare sau caută leacul suferinței tale.
Aceasta este apocalipsa
la început de primăvară
și florile aprins colorate
îmi înfloresc în grădină
vecinii își plimbă câinii
și înaintează pe străzile tăcute
Îmi pun mănușile violet pe mâinile-mi stabile
îmi leg halatul galben la spate
părul mi-l vâr sub o cască albastră
gura și nasul și ochii-mi sunt
liniște, calme în spatele scuturilor lor răbdătoare.
Aceasta este apocalipsa.
Ultimul de pe lista de astăzi a poeților de ocazie este un călugăr capucin franciscan, fratele Richard Hendrick, care locuiește în Irlanda.
Carantină
Da, este frică.
Da, e izolare.
Da, e panică.
Da, este boală.
Da, e chiar moarte.
Dar
Se spune că în Wuhan, după atâția ani de zgomot,
Poți auzi păsările din nou.
Se spune că numai după câteva săptămâni de linișteCerul nu mai e plin de fum
Ci e albastru și cenușiu și limpede.
Se spune că pe străzile din Assisi
Oamenii își cântă reciproc
Peste piațetele pustii,
Își țin ferestrele deschise
Astfel încât cei ce sunt singuri
Să audă zumzetul familiilor din jurul lor.
Se spune că un hotel din vestul Irlandei
Oferă mese gratuite și livrare acasă.
Azi o tânără pe care io cunosc
Împrăștie fluturași cu numărul ei de telefon
Prin cartier
Pentru ca bătrânii să aibă pe cine suna la nevoie.
Azi bisericile, sinagogile, moscheele și templele
Se pregătesc să-i adăpostească
Pe cei fără acoperiș, pe cei bolnavi, pe cei slabi
În toată lumea oamenii se opresc și reflectează
În toată lumea oamenii își privesc vecinii într-un fel cu totul nou
În toată lumea oamenii se trezesc la o realitate nouă
Care ne arată cât suntem cu adevărat de importanți.
Cât de puțin control deținem cu adevărat.
Și ceea ce contează cu adevărat.
Iubirea.
Așa că ne rugăm și ne amintim că
Da, există frică.
Dar nu trebuie să existe ură.
Da, este izolare.
Dar nu trebuie să existe singurătate.
Da, este panică.
Dar nu trebuie să existe răutate.
Da, este boală.
Dar nu trebuie să ne afecteze sufletul
Da, e chiar și moarte.
Dar poate fi mereu renașterea iubirii.
Alegeți căile de a trăi acum.
Astăzi inspirați.
Ascultați, dincolo de zgomotul propriilor temeri,
Păsările cântă din nou,
Cerul se înseninează,
Vine primăvara,
Iar nou suntem de-a pururi învăluiți de Iubire.
Deschideți ferestrele sufletului
Și chiar dacă nu puteți păși
În piațeta pustie,
Cântați.
