Un tânăr din Siria are sute de ore de voluntariat pentru SMURD

Cezar a venit la Sibiu, să studieze medicina, în anul 2011, alungat din țara sa de război. Deși ținta sa era să ajungă la Cluj, sirianul a primit bursă la Sibiu, pe locurile pentru Diaspora, dar gândul său era la familia lui, rămasă în țara natală. Deși mama sa este originară din România, Cezar ştia la venirea în ţara noastră, conform Turnul Sfatului, doar câteva cuvinte în limba română.

“A fost un fel de tradiţie de familie de a face medicină. Eu am vrut să fac facultatea la Cluj, acolo unde a studiat şi fratele meu. Am fost foarte dezamăgit când am aflat că o să vin la Sibiu. Când am terminat eu liceul atunci a început războiul în Siria, am prins nişte evenimente destul de urâte, dar după aceea am reuşit să plec. Mi-am depus actele pentru Cluj, iar a doua sau a treia opţiune era Sibiul. Când am aflat că o să vin aici am întrebat-o pe mama mea unde e Sibiul, nu ştiam nimic despre acest oraş. Ştiam doar câteva cuvinte în limba română, elemente de bază, nu puteam să mă exprim foarte bine”, povesteşte Cezar.

De mic copil Cezar visa să devină pilot, era foarte pasionat de avioane şi de zbor. Însă a urmat drumul indicat de părinţi. Până în anul doi de facultate, medicina nu era pentru el un vis, o pasiune, mergea la examene să ia note de trecere şi cam atât.

“În anul doi pentru mine medicina nu era un vis, şi nu credeam că o să fie. Dar eu am crescut cu asta, că trebuie să devin medic. De câte ori mă întreba cineva ce vreau să mă fac când o să fiu mare voiam să mă ridic şi să zic pilot. Era cumva programat să practic această meserie. În primul an nu am simţit nicio înclinaţie spre medicină”, povesteşte, pentru sursa citată, tânărul.

Totul s-a schimbat când tânărul student s-a hotărât să urmeze un curs SMURD şi a simţit că începe să îi placă.

“La SMURD lucrurile s-au schimbat foarte mult. Când am văzut că se poate, că sunt studenţi de vârsta mea, sau puţin mai mari decât mine, care fac nişte lucruri deosebite, care ajută şi chiar acţionează. Am reuşit să fac acest curs, au fost şase luni de pregătire grea, de practică. Am avut o carte întreagă de învăţat, toată lumea îmi zicea că nu o să reuşesc. M-a ajutat şi un coleg şi în trei săptămâni am reuşit. Apoi a mai urmat un examen greu, a fost concurenţă mare, 10 persoane pe un loc”, îşi aminteşte Cezar.

După ce a reuşit să intre în “lumea Smurd” era mai tot timpul acolo, nu exista weekend să nu fie de gardă, încerca uneori chiar să “fure” nişte gărzi de la colegii care din diferite motive nu mai puteau ajunge.

“Acolo m-am simţit pentru prima dată util în ceva, am simţit că pot să fac ceva, să ajut şi că pot să practic medicina la o vârstă destul de mică. Când am început cu SMURD-ul avem 19 ani. De fiecare dată când intram de gardă eram entuziasmat. În primii doi ani, acolo consideram că e acasă. Dacă eram pierdut mă găseai la Smurd. Am avut o perioadă în care dormeam mai mult acolo decât acasă. De fiecare dată era o plăcere să mergi la un caz. Faptul că poţi să acţionezi cu o echipă foarte bine pregătită şi să vezi că lucrurile se schimbă, că vezi o persoană mai mult moartă decât vie că îşi revine. Că manevrele de resuscitare, care uneori durau poate şi aproape două ore, dau roade, că omul începe să se mişte. Să vezi că ai putut să faci ceva, să schimbi ceva. Noi mergeam mai mult la cazurile mai grele, am fost la foarte multe accidente”, spune Cezar.

Sursa foto: Turnul Sfatului

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro