‘Unde sa ma duc la 70 de ani?’

Doamnei Monica Macovei, ministrul Justitiei,

Deoarece dorim sa ne cerem drepturile la toate instantele judecatoresti din Romania si daca e cazul la Curtea Europeana a Drepturilor Omului de la Strasbourg, va rog sa acceptati sa semnez scrisoarea cu pseudonim. Datele personale pot fi obtinute din memoriul pe care l-am depus la registratura generala a Ministerului Justitiei in data de 5.01.2006, cu nr. 1175, adresat dv. personal.

Pe scurt: am cumparat in 15 ianuarie 1997 apartamentul in care locuim din 7 august 1987 si care ne-a fost repartizat deoarece ni s-a demolat casa proprietate personala. Apartamentul de bloc in litigiu (cumparat de fostul proprietar prin ICRAL Pajura si in care nu a stat decat 6 ani), a trecut in proprietatea statului, ca urmare a faptului ca proprietarul nu s-a intors din strainatate. Formele de predare a apartamentului s-au efectuat de fiul proprietarului la insistentele acestuia de a i se lua apartamentul pentru a primi adeverinta necesara la obtinerea aprobarii pentru plecarea definitiva din tara. Dupa aparitia Legii 112 n-am primit notificare de partea fostului proprietar ca ar dori sa revendice apartamentul. Atunci am depus cererea pentru cumpararea apartamentului in baza Legii 112 si ni s-a adus la cunostinta ca-l putem cumpara. Intre timp, am aflat ca fostul proprietar a depus cererea de revendicare la Judecatoria sectorului 1. Se pune intrebarea: de ce l-am cumparat afland ca s-a depus cerere de revendicare? Pentru ca Legea 112/95 nu permitea persoanelor care nu aveau cetatenia romana si domiciliul stabil in Romania sa revendice proprietati.

A inceput un proces care dureaza de 10 ani. Cererea de revendicare s-a depus la 23.04.1996 la Judecatoria sectorului 1, fara documente doveditoare a cetateniei si domiciliul solicitantului. Dupa circa o luna, se depune o declaratie falsa data de fostul proprietar la Consulatul Romaniei din Germania, prin care se arata ca persoana respectiva n-a renuntat la cetatenia romana.

Dar persoana care a dat declaratia nu mai avea acelasi nume cu al proprietarului, pentru ca acesta si fiul sau si-au schimbat numele cand au ajuns in Germania si au renuntat la cetatenia romana. Mentionam ca dupa ce am cumparat apartamentul, deci inainte de dezbaterea in fond din sedinta publica din 28.05.1998 a dosarului 5529/1996, toate cererile fostului proprietar si apoi ale fiului sau s-au respins ca nefondate. De subliniat ca aproape doi ani ne-am judecat cu o decedata (proprietarul a decedat in 20.02.97). Dar au avut loc „inginerii” avocatesti si iata ca in 2001 fiul proprietarului obtine o hotarare definitiva si irevocabila. Depune o cerere in baza Legii 10/2001 la Primaria Bucuresti, pentru revendicarea apartamentului. Nu asteapta solutia comisiei de aplicare a Legii 10 si ne trimite executor judecatoresc, care ne cere sa eliberam apartamentul in cinci zile, desi nu avea de la Primaria Capitalei titlul de proprietate. Aratam ca suntem proprietari din 1997. Imediat cheama in judecata Primaria Bucuresti, SC Rom-Vial SA si pe noi, actualii proprietari. Curtea de Apel Bucuresti, in 30.06.2004, respinge ca nefondata actiunea in anulare a contractului de vanzare-cumparare in baza Legii 112/1995.

Dar se da dreptul la recurs si astfel, prin decizia civila nr. 2632R din 11.11.2005, suntem obligati sa lasam reclamantului in deplina proprietate apartamentul. Iar noi, la 70 de ani, respectiv 74, sa ne ducem unde?! Ne punem intrebarea: cum e posibil ca la aceeasi Curte de Apel Bucuresti, fara sa se aduca documente sau date in plus, sa se dea o solutie la fond si alta la recurs, in aceeasi cauza? Va rugam ca in temeiul art. 37, al. 2 Cod de procedura civila, sa ne ajutati sa obtinem o solutionare favorabila a stramutarii cauzei la o alta instanta competenta din tara, pentru a beneficia de o judecata dreapta.

C. Stancescu, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE