România rămâne în 2025 printre ultimele țări din UE la screening-ul pentru cancer. Doar 6,2% dintre femeile eligibile se testează pentru cancerul de col uterin, cea mai mică rată din Europa. Având în vedere datele, unul din trei români ar putea primi un diagnostic de cancer de-a lungul vieții, potrivit News.ro.
Cuprins:
România se confruntă cu o situație îngrijorătoare în ceea ce privește screeningul pentru cancer, având unele dintre cele mai scăzute rate din Uniunea Europeană. Accesul la prevenție rămâne un lux pentru mulți români, în special în zonele rurale.
În lipsa unor programe naționale funcționale, inițiativele independente joacă un rol crucial în oferirea de investigații medicale gratuite. Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer (FABC) continuă, pentru al 12-lea an consecutiv, caravana medicală „Nu am făcut destul”.
România se numără printre țările din Uniunea Europeană cu cea mai mare rată a mortalității din cauza cancerului. În țara noastră, această boala reprezintă 19% din totalul morților înregistrate la nivel național, fiind a doua cauză de deces, după bolile cardiovasculare.
Conform datelor Eurostat 2025, situația în România este critică:
Aceste cifre explică de ce România se află printre țările cu cea mai ridicată mortalitate prin cancer din UE, conform EU Country Cancer Profiles 2025.
Aproximativ 45% dintre români trăiesc la sat, unde serviciile medicale sunt rare sau inexistente. Acest lucru adâncește și mai mult diferențele în accesul la prevenție.
„După 12 ani de caravane, vedem același lucru: oamenii vor prevenție, dar prevenția nu ajunge la ei. În 2025, România nu are încă programe naționale funcționale de screening, iar comunitățile rurale depind în continuare de eforturi independente”, a declarat Cezar Irimia, președintele FABC.
Datele colectate în 2025 de către Federația Asociațiilor Bolnavilor de Cancer arată că:
România investește doar 24,6 euro per locuitor în prevenție, de opt ori mai puțin decât media UE. Țările cu programe funcționale de screening raportează participări de 70-80% și mortalități semnificativ mai mici.
„Nu este vorba despre lipsa interesului. Oamenii vin, se informează, pun întrebări și revin la controale. Problema este accesul dificil: distanța, costuri, lipsa transportului sau lipsa aparaturii sau a specialiștilor în spitalele locale”, a mai precizat Cezar Irimia.