VIDEO/ Vocile de la „Marșul Chitarelor”: „Se adună ura! Ne calcă pe cap!”
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Zona dintre blocuri, unde se află fostul club Colectiv, înghite sunetele ca o gaură neagră. Nici chitarele, nici Balada nu răzbat dincolo de betoane. De parcă muzica, foșnetul candelelor, aplauzele și orice șoaptă omenească ar intra în pământ. Cândva, în locul ăsta se țineau concerte rock. Acum, aici se coboară în infern.
"Ca să nu fie singuri..."
În jur de două mii de oameni s-au strâns în Piața Unirii și au mers în tăcere spre altarul de la Colectiv. De ce? "Pentru conștiință, pentru principii", a explicat un domn cu rucsac, venit din Teleorman, cu ochii la ceas, să nu piardă trenul. "Dar uitați-vă, suntem numai o scară de bloc aici, unde-i Bucureștiul? N-avem nicio șansă". Am avut vreodată?
Dezamăgire pentru absența celor mulți și pentru nepăsarea celor puțini, din fruntea țării, exprimă și alți oameni din coloană. Toți remarcă, plecând fruntea, că nu s-a schimbat mare lucru, în ultimii trei ani. O mamă, venită cu fiica de patru ani, spune că a venit pentru ca tinerii morți în Colectiv "să nu fie singuri". Singuri în fața timpului care le șterge amintirea. Memoria, cum ar spune Ion Băieșu, e un lucru foarte mare la români. Mai ales la românii din politică.
"Ei se acoperă unii pe alții!"
Un pensionar spune că a venit pentru a fi alături de părinții celor dispăruți în foc. Un puști cu cercel în buza inferioară are alt argument: "Oricare dintre noi putea fi în locul lor". Tineri, bătrâni, din București, din Sibiu, din Alexandria, rude cu victimele sau doar oameni care vor să fie alături de alți oameni, toți așteaptă "să se întâmple ceva" sau măcar să fie găsiți și pedepsiți vinovații. "Să nu mai meargă procesul cu încetinitorul. Poate domnul președinte să dea un ordin, să meargă mai repede", spune tatăl Nicoletei Baldovin, victimă din Colectiv. Mihai Baldovin a venit din satul lui din Dâmbovița la marș, "toată durerea e pe noi, ei se acoperă unii pe alții".
Mulți au ochii în lacrimi, le tremură vocea când explică. “Am venit pentru că n-avem voie să uităm! Am și eu copii… Câtă vreme o să mai trăiesc în țara asta, o să vin în fiecare an aici, pe 30 octombrie", spune Adela, care mărșăluiește alături de cele două fiice ale ei.
Vis de rocker
Un Colectiv se poate întâmpla din nou, oricând, spun oamenii cu făclii. "Trebuie să tragem un semnal de alarmă!".
Însă vocile care cer o schimbare se sting în capcana de beton. Nu e Marșul tăcerii. E chiar Tăcerea în fața pozelor care surâd din întuneric. Tăcerea dinaintea furtunii. Așteptând să aprindă o lumină, pentru prietenii dispăruți, un rocker din Ardeal visează o revoluție: "Nu se mai poate așa! Ne calcă pe cap! Trebuie să punem mâna pe furci, pe topoare, ca la 1907. Se adună ura și la un moment dat, o să explodeze, undeva, cândva, nu știu unde!"
După ce s-a recules pe muzica lui John Williams, din Lista lui Schindler, domnul din Teleorman a prins trenul spre casă.
Citește și:VIDEO/ Interviu tulburător. Cum și-a trăit o mamă durerea pierderii fiicei de 18 ani în tragedia din Colectiv: "Mă gândeam să-i omor eu pe vinovați"FOTO&VIDEO / Marșul chitarelor, pe muzica durerii. Sute de oameni au adus un omagiu celor care au murit în Colectiv. Părinții și-au înnăbușit durerea: "Vrem să se facă dreptate"COMEMORARE COLECTIV. O cruce de pânză stropită cu vin, 64 de torţe aprinse şi o bucată de imn, cântată de corul Madrigal
