Vorbe care costa

Obosit sa se comporte ca un presedinte modern, al unui stat invitat sa adere la NATO, Iliescu a tras adanc aer in piept si a mai slobozit o cugetare de sorginte stahanovista despre profitorii revolutiei. Ca si cum nu el ar fi fost acela care a semnat brevete cu nemiluita si ar fi creat aceasta mare masa a revolutionarilor de profesie si profitori prin vocatie. Luat cu valul declaratiilor, Iliescu s-a apucat sa si nominalizeze, infierandu-l pe proaspatul mosier Mircea Dinescu. O zi mai tarziu, speriat de eventualitatea unui proces, si-a cerut voalat scuze anuntand ca „a cazut la pace” cu poetul.

Imi mai aduc aminte un caz, prin 1995, cand tot Ion Iliescu a „opinat” ca judecatorii ar trebui sa respinga cererile de retrocedare a caselor nationalizate. Iar de la acea opinie s-a ajuns la recursuri in anulare in toate procesele finalizate in favoarea proprietarilor. Declaratia lui de atunci costa acum statul roman cateva milioane bune de euro pierdute in procesele de la Strasbourg. Dar cum sunt banii tuturor si nu ai lui Iliescu, nu a mai fost nevoie de vreo scuza.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE