Imposibilul dialog dintre Preşedinte şi Parlament s-a vădit şi ieri, când Traian Băsescu a fost nevoit să-şi înceapă discursul despre starea naoeiunii Într-o sală aproape goală, populată destul de suboeire doar de pedelişti şi de peremişti. Peneliştii au lipsit in corpore, iar pesediştii au apărut unul câte unul, spre sfârşit, în aşteptarea restului ordinii de zi. Cu chiu, cu vai, abia de s-au adunat vreo 250 de aleşi.
Restul? Parcă ar fi ocolit o berărie, unde ştiau că se află un ins pe care nu-l pot suferi. Parlamentarii respectivi au greşit, şi au greşit grav. Slujba lor le impunea să fie de faoeă, iar apoi n-aveau decât să comenteze cum voiau spusele şefului statului. Cum au şi făcut, chiar dacă lipsiseră.
Discursul Preşedintelui? Nu-s prea multe de zis. Tern, fără zvâcnire, în cu totul alt stil decât cel obişnuit. Dar parcă mai civilizat, mai aplecat către chestiuni de fond. Deşi şi acestea - reforma judiciară trenează, alocarea resurselor este arbitrară, agricultura-i ineficientă, productivitatea muncii e inadmisibil de joasă, politica fiscal-bugetară e proastă, Învăoeământul şi Sănătatea sunt În grea suferinoeă, absorbţia fondurilor europene e derizorie etc. - au fost mai curând trecute În revistă, decât analizate şi oferindu-se soluţii realiste, practice.
Altminteri, Traian Băsescu n-a ezitat să lanseze şi niscaiva şopârle. Anume, că va lucra cu orice guvern care nu-i dependent de oligarhie şi răspunde nevoilor ţării (trimiterea la liberali fiind clară) şi că modul abuziv În care Hotărârea de Guvern a consfinţit delimitarea stranie a colegiilor electorale pune În pericol desfăşurarea alegerilor uninominale la 30 noiembrie.
P.S. Tot ieri, Curtea de Apel a amânat pe azi pronunţarea În procesul privind alegerile. Se pare că Guvernul nu-i prea tare pe poziţii.