Moţiunea de cenzură ar fi trebuit să treacă lesne printr‑un Parlament în care PNL, PSD şi UDMR luaseră deja decizia politică de a debarca “Boc II” şi deţineau majoritatea care ar fi însumat uşor cele 236 de voturi necesare. Şi totuşi, ieri, plana incertitudinea. În ultimele zile, PD-L a reuşit să-şi aproprie sufragiile unor parlamentari PSD şi PNL, unii trecând chiar oficial în tabăra portocalie. Convingeri politice? De unde? Persuasiunea în procesul racolărilor, susţin observatori avizaţi, ar fi însemnat bani (100.000 de euro votul?), promisiuni de funcţii guvernamentale şi chiar şantajarea cu dosare penale pe rol sau gata de deschis.
O lume politică mizerabilă, venală, vulnerabilă, dar falsând despre interesul naţional. Îngrijoraţi, liderii PNL şi PSD au cerut - penibilă aberaţie procedurală - ca votul secret cu bile să fie la vedere, spre a-şi controla parlamentarii. UDMR, ca de obicei, a negociat până în ultima clipă. Grupul minorităţilor, altele decât cea maghiară, a declarat că nu votează, dar gestul era pro-PD-L.
În rest, dezbateri redundante. Incţrenţă, incompetenţă, populism, ignorarea partenerilor sociali, ipocrizie, privilegii, şmecherie, nereprezentativitate - n-au existat invectivă şi acuză care să nu se amestece într-un verbiaj ameţitor, dar sec. Dinspre ambele părţi, însă dezvăluind încă o dată un Boc apt de pledoarii diversioniste, de avocăţel provincial, iar nu de premier sobru şi aplicat.
“Boc II” a căzut doar parţial. Probabil, Băsescu îl va păstra ca interimar, cu Bugetul şi prezidenţialele pe mână, pierzând doar ordonanţele de urgenţă şi “asumările”.