Vrea televizor la 100 de ani

Am 79 de ani, iar de cativa ani sunt imobilizata la pat. Am ajuns in aceasta situatie din cauza unui accident vascular cerebral. Locuiesc impreuna cu sotul meu, Costache, care in curand, mai precis la data de 26 august, implineste frumoasa varsta de 100 ani!!
Traim modest din pensia sotului, care este de aproximativ 1.200.000 lei. Desi banii nu sunt suficienti pentru doi oameni batrani si bolnavi, noi nu ne-am plans niciodata. Ne-am descurcat amandoi asa cum am putut. Neavand copii sau rude apropiate langa noi, ne gasim sprijin unul in altul. Eu, fiind de atat timp neputincioasa, treburile gospodariei au fost preluate de sotul meu, care, desi atat de inaintat in varsta, incearca sa le faca fata. Greu, prea greu! Si nu numai atat. El ma ingrijeste si pe mine. Chiar daca uneori ne mai certam (se stie ca saracia si boala inraiesc omul) ne avem unul pe altul si asta-i mare lucru. As vrea, drept multumire, sa-i fac o surpriza mare, care sa-i lumineze ziua de nastere. Dorinta noastra, de multa vreme, este sa avem un televizor color sau macar un aparat de radio, pentru a ne alina singuratatea si durerile varstei care sunt din ce in ce mai greu de suportat. Din pacate nu am nici banii necesari si nici posibilitatea de a ma deplasa pentru a-i cumpara cadoul pe care stiu ca si-l doreste de multi ani. De aceea m-am gandit sa va trimit aceasta scrisoare.
Stiu ca este foarte greu pentru multa lume, dar imi permit sa apelez la dumneavoastra, cei care veti citi aceste randuri, cu multa speranta in suflet. Si asta pentru ca sper ca prin ajutorul dumneavoastra sa-i pot oferi sotului meu o clipa de bucurie la implinirea a 100 de ani, in- tr-o viata asa de grea si de zbuciumata.
Jenita Bazga, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE