„Vreau ca fetita mea sa scape de droguri”

Cand am aflat ca fata mea se drogheaza era deja intr-o faza grea. Mentionez ca suntem pensionari, cu 1,6 milioane pensie amandoi parintii, pe caz de boala, si neavand bani si posibilitate ii dadeam la scoala cand pleca doar 12.000 lei pentru tramvai, iar pachet ii puneam de acasa. Deci stiind ca nu are bani la ea, nici prin cap nu-mi trecea ca se va ajunge la aceasta situatie. Acest baiat a nenorocit-o cu banii lui. La scurt timp de cand am aflat despre ea, nici nu credeam asa ceva despre copilul meu. Am urmarit-o si m-am convins. Intr-o zi a spus ca vrea sa-si faca un dus, a intrat in baie unde i s-a facut rau. Am chemat Salvarea si am internat-o la spitalul “Al. Obregia”, la dezintoxicare. A stat acolo 3 saptamani, timp in care ea mi-a recunoscut ca a gresit si plangea spunandu-mi ca vrea sa se opreasca, dar ca nu poate fiindca reteaua e mare, in tot cartierul. Atunci m-am imprumutat de bani si am plecat cu ea la tara, intr-o zona izolata, unde nu putea avea contact cu nimeni, unde a stat cinci luni. Cand s-a intors in Bucuresti a stat mai mult inchisa in casa. A fost de-ajuns sa iasa o data la cumparaturi, pentru ca la intoarcere sa incerce sa se omoare, facandu-si o doza dubla. Mi-a marturist ca si-a facut doza dubla, sa o las sa moara ca nu poate sa se opreasca si nu mai vrea sa ma vada pe mine suferind si ea sa se chinuiasca. Am internat-o iar in spital, trei saptamani la dezintoxicare. Cand a iesit din spital, doctorul i-a spus ca are hepatita cronica. A iesit in strada, a luat ceva si la o jumatate de ora a facut blocaj la ficat, i s-a facut rau. Am chemat Salvarea, dar nu au vrut sa o interneze. Fara sa stiu, a continuat sa se drogheze si dupa cateva zile a facut blocaj renal, am fugit la spital cu un taxi, a son-dat-o la urgenta. Dupa aceasta am internat-o la “Victor Babes”. Cand am externat-o, a stat iar inchisa in casa aproape doua luni, plangea si ma ruga sa ma obisnuiesc cu gandul ca ea trebuie sa moara, fiindca nu poate trai inchisa in casa, cum iese o tenteaza toti, ii dau fara bani pentru a se apuca din nou. Discutand cu doctorul de la dezintoxicare, mi-a spus ca exista un medicament strain care se procura foarte greu, dar care ar putea sa o ajute. Se numeste Naltraxona. Eu sunt pensionara, nu am posibilitate sa i-l procur. Daca cuiva cu suflet mare i s-ar face mila de lacrimile mele de mama disperata si de tineretea ei de 17 ani si ar vrea sa salveze un copil, sa ne ajute cu acest medicament, ultima speranta.
Marioara Soare, Bucuresti

Urmărește-ne pe Google News