„Vreau sa fiu din nou un om sanatos”

. Eram saraci, nu ne permiteam prea multe, dar eram impreuna si asta conta cel mai mult. Pe 10 februarie 1999 ne-am casatorit civil, cu haine si bani imprumutati, dar eram atat de fericiti.
A trecut timpul, ne-am gasit locuri de munca mai bune. Cu multe eforturi si multe credite am reusit sa ne cumparam casuta noastra. Desi nu avem mai nimic in ea, nu ne plangem.
in august 2002 insa viata noastra a fost data peste cap. Am inceput sa ma simt rau, am mers la mai multe spitale, am facut mai multe analize, dar doctorii nu-si dadeau seama ce am. Cand aproape ca nu mai aveam speranta ca vom afla ceva, mi-au facut un eco-doppler (ecograf pentru vasele de sange) si au constatat ca aveam o tromboza a venelor suprahepatice (sindrom Budd-Chiari). Ce inseamna acest lucru? Venele suprahepatice sunt blocate, deci ficatul este impiedicat sa aiba o activitate normala si creeaza ascita, un lichid care se acumuleaza in abdomen si preseaza toate organele interne.
De la depistarea bolii pana in octombrie 2004, la Institutul Fundeni am mers in mod regulat pentru ca doctorii sa imi administreze o solutie pentru diluarea foarte tare a sangelui, in speranta ca acesta va reusi sa deblocheze vasele. in noiembrie 2004 am fost la un pas de moarte, deoarece abdomenul imi era mult prea umflat din cauza lichidului si, ca o ultima solutie, mi s-a facut o punctie prin care lichidul mi-a fost extras.
Apoi, am aflat ca sunt cateva clinici din Germania care ma pot ajuta. Mai exact, se poate realiza o interventie chirurgicala pentru inlocuirea vaselor blocate. Costurile acestei operatii sunt insa foarte ridicate, ele variind intre 10.000 euro si 30.000 euro, in functie de riscurile ce pot aparea in urma operatiei.
Am trimis mai multe seturi de documente medicale la clinici din Freiburg, Hanovra, Halle, Berlin si Hamburg. Doctorii imi vor spune cand ma pot programa pentru operatie, dar acest lucru va fi posibil doar daca avem banii stransi. Eu nu mai am voie sa muncesc, iar Ana lucreaza aproape 12 ore pe zi si este atat de dornica sa ma ajute incat vrea sa mai gaseasca inca un loc de munca part-time, numai ca sa putem pune un ban deoparte. Toti banii pe care ii castiga acum se duc pe datoriile casei, asadar ne este destul de greu.
Pana acum nu am indraznit sa cer nimanui nimic, am vrut sa imi port crucea asa cum
mi-a fost data de la Dumnezeu, dar ma uit la Ana si imi amintesc ca
i-am promis ca nu o voi mai lasa niciodata singura. Va rog din suflet sa ma ajutati, vreau sa imi recapat viata, vreau sa fiu un om normal din nou.
Liviu Ungureanu, Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE