‘Vreau sa pot merge din nou!’

Nu m-as fi gandit vreodata ca voi ajunge sa am nevoie de ajutorul semenilor mei, eu care zeci de ani, cadru medical fiind, am contribuit cat am putut de bine la sanatatea a mii de pacienti. Iata insa ca o boala care ma macina de la varsta de 37 de ani – diabetul – m-a adus in situatia ca  la 58 de ani sa trec peste bariera demnitatii  si sa fac public un strigat de ajutor catre cititorii Libertatii.

Vreau sa pot merge din nou! Sa pot iesi din casa, sa vad oamenii, sa simt mirosul asfaltului, sa pot sa-mi cumpar singur ziarul de la chiosc! De aproape un an aceste lucruri imi sunt straine, imi lipsesc teribil, iar problema cu care ma confrunt nu o pot rezolva singur.

Sunt insulino-dependent din anul 1985, dar pana la inceputul anului trecut am lucrat intr-o policlinica de cartier. Pe 3 august 2005 medicii mi-au amputat un picior, ca urmare a evolutiei diabetului, apoi a urmat o repetare pe 26 septembrie. Pe certificatul de handicapat gradul I e scris: neuropatie peripriva, senzitiva si repetativa, macroangeopatie si microangeopatie, ateriopatie cronica obliteranta, retinopatie diabetica. Primele luni au fost cumplite, am avut caderi psihice pe care le-am putut depasi doar datorita familiei. Am reusit sa obtin proteza, insa din pacate nu o pot folosi fiindca imi produce rani care m-ar duce din nou pe masa de operatie. Medicul mi-a spus ca singura solutie este ca pe bont sa pun un ciorap siliconic de 6 mm grosime. Din pacate, astfel de ciorapi se gasesc in Germania, iar costul lor depaseste puterea mea financiara, de pensionar handicapat, fost cadru medical mediu: 1.200 de euro, doi ciorapi siliconati!

Acesta este motivul pentru care v-am adresat scrisoarea, rugand ca daca ma poate ajuta cineva (fie cu ciorapii respectivi, fie cu bani) sa o faca prin intermediul redactiei, eu fiind 24 de ore din 24 tintuit in pat.

Ion Petriu,
Bucuresti

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE