‘Zgomotul infernal ne imbolnaveste de nervi’

Bucurestenii din blocurile ce inconjoara Podul Grant au parte de o vara cu zgomot de picamere, ambuteiaje, miros de asfalt incins, mult praf si scartait de roti metalice. Se plang zi si noapte de galagia facuta de toate utilajele din jurul lor. Ca sa scape de vacarmul in care traiesc, oamenii stau cu geamurile inchise chiar si pe timp de canicula.

Pe Podul Grant trec zilnic mii de masini, fiind cea mai scurta artera care leaga nordul Capitalei de partea de vest. Momentele de liniste in zona sunt rare. Indiferent de ora, din zi sau din noapte, aici e o agitatie continua. Daca muncitorii care lucrea-za la modernizarea podului si-au terminat programul, tot mai e ceva care sa tulbure linistea locatarilor din blocurile invecinate. Ba trec coloane intregi de masini, ale caror claxoane insistente te duc la disperare, ba se aude trenul, pregatit sa intre sau sa iasa din Gara de Nord.

Oamenii tin inchise geamurile

Bucurestenii care stau in apropierea podului suporta cu greu acest balamuc de zi cu zi. Cei mai multi dintre ei se “baricadeaza” in apartamente, departe de zgomotele infernale. Ei stau cu geamurile inchise pentru ca praful, claxoanele, scartaitul rotilor de tren si huruitul picamerului sa nu ii mai deranjeze atat de tare. Iar asta o fac chiar si atunci cand afara sunt temperaturi de peste 35 de grade. Ei spera insa ca stresul prin care trec nu va fi in zadar, iar zona in care locuiesc va arata mai bine la sfarsitul lucrarilor.

“Stau in acest bloc de-o viata. De cand ma stiu, aici a fost galagie, de la traficul de pe Podul Grant la trenurile ce imi trec chiar pe sub geam, iar acum s-au mai apucat si de lucrari pe pod. In acest bloc stau numai persoane in varsta si noaptea sau la orele amiezei, cand vrem sa ne odihnim, zgomotul devine un cosmar. Nici cu geamuri inchise, cu perne pe cap sau cu degetele in urechi, nu reusim sa ignoram galagia de afara”, ne-a spus Petre Niculescu, un locatar al Blocului Rosu de pe Calea Grivitei.

Angela Constantinescu este pensionara si sta intr-unul din blocurile cele mai apropiate de pod si calea ferata. Mai ales de cand au inceput lucrarile de modernizare ale Podului Grant, femeia nu mai poate inchide un ochi. “Nu pot sa deschid fereastra nici macar noaptea din cauza zgomotului. Ne-au innebunit de tot astia cu bubuiturile lor. Zgomotul motoarelor si al loviturilor se aude de la zeci de metri distanta. Trece trenul, se sparge asfalt sau claxoneaza cate un sofer care e nervos ca sta de-o ora pe Podul Grant. Si asta se intampla in fiecare zi”, ne-a marturisit pensionara.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro