Cum îți învingi teama de a vorbi în public? Psihologul Libertatea te învață cele mai eficiente trucuri
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Cum îți învingi teama de a vorbi în public? Psihologul Libertatea ne spune de ce le este oamenilor frică să ia cuvântul în fața unei audiențe mari și cum se poate scăpa de această fobie. Cezar Laurențiu Cioc dezvăluie și ce calități trebuie să ai ca să poți susține un discurs. În vremurile noastre, nu exiști, dacă nu te exprimi. A te exprima înseamnă a comunica. Fie că o faci verbal sau nonverbal, doar așa poți să transmiți ideile, sentimentele, dorințele, aspirațiile și planurile tale.
Cuprins:
Arta de a comunica eficient este o abilitate indispensabilă, iar de claritatea exprimării depinde atât succesul profesional, cât și cel personal. Trebuie să comunici la serviciu, cu șeful și colegii, acasă, cu familia sau partenerul de viață, cu prietenii, dar și cu oamenii necunoscuți cu care interacționezi zi de zi în diverse situații. Iar uneori, viața te poate pune în postura de a vorbi în public, în fața unui număr mare de oameni.
Indiferent de drumul ales în viață și de profesia aleasă, trebuie să poți comunica fără emoții și fără să-ți tremure vocea, să te bâlbâi, să faci greșeli gramaticale cauzate de stres sau să pierzi șirul ideilor. Dezvoltându-ți capacitatea generală de comunicare și arta de a vorbi în public, îți dezvolți încrederea în forțele proprii, devii un mai bun negociator și poți transmite lumii întregi modul tău de a percepe realitatea.
Deși comunicarea poate fi și nonverbală, acest aspect va face obiectul altui articol. Azi vom analiza în detaliu comunicarea verbală.
Importanța comunicării verbale în public sau în privat este documentată încă din Grecia Antică. Atunci, arta de a vorbi se numea Logos și desemna capacitatea de a argumenta, a susține propriile idei și a dezbate verbal un subiect sau altul. Pe lângă Logos, grecii aveau și Pathos, adică implicarea emoțională în comunicare, pentru o mai bună capacitate de a convinge.
Așadar, deducem că o comunicare eficientă presupune atât un larg bagaj lexical, cunoașterea gramaticii, stăpânire de sine și dorință de exprimare, cât și capacitatea a face audiența să te asculte prin informațiile și emoțiile transmise.
Ce calități trebuie să ai ca să poți susține un discurs
Discursul public sau privat este o unealtă psihologică foarte importantă pe care oamenii o au la dispoziție pentru a convinge alți oameni, pentru a negocia, a propune alternative sau a dezvălui informații. Din perspectivă psihologică, tehnica unui discurs se bazează pe următoarele caracteristici:
- Dicția
Reprezintă modul personal de a pronunța cuvintele, sunetele sau silabele. Dicția oferă claritatea exprimării verbale. Este influențată de accentul, ritmul și volumul vocii. Dicția poate fi îmbunătățită mult prin exerciții specifice.
- Stăpânirea emoțiilor
Una dintre cele mai mari frici ale oamenilor este aceea de a vorbi în public. Și asta, pentru că le este teamă că nu își vor putea stăpâni emoțiile, se vor face de râs sau vor deveni penibili. Stăpânirea emoțiilor este printre cele mai importante cerințe ale unui discurs public. Dacă emoțiile nu sunt ținute în frâu, apar bâlbâeli, fâstâceli și fracturi logice în exprimarea ideilor.
- Reacția la manifestări fizice neplăcute
Uneori, când oamenii sunt puși în situația de a susține un discurs și nu au abilități native în acest sens, pot apărea manifestări neplăcute, care creează un disconfort pronunțat - dificultatea de a respira normal, creșterea frecvenței cardiace, transpirație excesivă, dureri de cap, tremor sau greață. Acestea se diminuează în timp, pe măsură ce vorbitorul capătă experiență la vorbit în public. Este foarte important ca ele să nu constituie o barieră anxioasă cu un substrat fiziologic de netrecut.
- Charisma și capacitatea de a te face ascultat
Unii oratori au un magnetism personal numit și charismă. Acest magnetism îi determină pe ascultători să participe emoțional la discursul lor și să îi asculte cu interes și fascinație. Oratorii charismatici pot convinge cel mai ușor prin ceea ce se numește seducție verbală. Aceasta paralizează abilitățile critice ale ascultătorului.
- Modul de corectare a micilor greșeli verbale
Unii oameni trec foarte greu peste micile greșeli făcute în exprimarea verbală. Se înroșesc, se intimidează, se bâlbâie ori li se pune un nod în gât. Cel mai eficient mod de a corecta o greșeală este să spui “rectific!” și să pronunți fraza de la capăt, cu calm.
- Autoironia și simțul umorului
Cea mai buna metodă de a trece peste teama de a vorbi în public este să ai simțul umorului și o dezvoltată capacitate de autoironie. Astfel, poți face haz de necaz chiar în timpul discursului, pentru a detensiona atmosfera și a determina audiența să râdă, în loc să critice.
- Capacitatea de a păstra contactul vizual cu audiența
Un bun orator pare că privește mereu în ochii oricărui membru al audienței. Nu este indicat să privești în gol, în sus, lateral sau în jos. Dă senzația de evitare și nesiguranță.
- Tehnicile teatrale
Tehnicile teatrale se referă la modul în care informațiile verbale sunt ajutate/susținute de gesturi pentru a spori impactul mesajului în mintea ascultatorilor. Sunt implicate aici expresia feței, mișcările energice ale mâinilor, accentuarea unor cuvinte prin ridicarea vocii, repetarea unor idei etc.
- Fluența verbală și managementul timpului alocat discursului
Un bun orator știe atât ce are de comunicat, cât și timpul de care are nevoie pentru asta. Nu e recomandată nici graba în exprimare, nici lungirea la nesfârșit a unor idei doar pentru a trece timpul. Fluența verbală este o calitate foarte importantă în oratorie și se referă la abilitatea de a rosti cuvintele fără pauze lungi de gândire sau timp morți în comunicare. Cuvintele curg lin și inteligibil, unul după altul. Fluența lasă impresia, în rândul audienței, că vorbitorul e hotărât și convins de ceea ce spune.
Glosofobia sau teama de a vorbi în public. Cum se explică și cum se tratează
Psihologii numesc teama de a vorbi în public glosofobie. Se estimează că această fobie afectează în jur de 75% din populația globului.
Din punct de vedere psihologic, o fobie este o frică autentică, persistentă, uneori justificată, alteori nu, față de un anume factor concret. Există fobii de animale, de înalțime, de spații deschise sau închise, iar pe lângă acestea, avem și fobia de discurs public sau glosofobia.
Oamenilor le este teamă că nu vor fi la înălțimea așteptărilor audienței, că nu își vor putea stăpâni emoțiile și vor deveni penibili, că se vor încurca și nu își vor putea duce ideile pănâ la capăt și tot așa. Această fobie poate avea la bază o experiență neplăcută din trecut, când vorbitorul a avut un eșec în exprimarea publică.
Vorbitul în public începe încă din perioada școlii generale, când elevii sunt “ascultați” în timp ce stau în picioare, iar restul clasei servește drept audiență. Această audiență poate deveni critică, ironică sau chiar batjocoritoare, dacă elevul nu reușește să articuleze bine cuvintele sau să-și exprime logic ideile. Așa se face că teama de a vorbi în public își are, de multe ori, originea în anii de școală. Vestea bună este că această fobie este vindecabilă.
Din punct de vedere psihologic, opusul glosofobiei este logoreea. Aceasta reprezintă situația în care o persoană vorbește foarte mult, fără să existe un mesaj important sau clar. Actul vorbirii reprezintă scopul acelei inflații de cuvinte și nu mesajul transmis.
Cum depășim glosofobia?
Din punct de vedere psihologic, fobia de a vorbi în public, în fața unei audiențe mai mari sau mai mici, e generată de faptul că vorbitorii pun accent mai mult pe imaginea personală și pe modul în care sunt percepuți de cei cărora le vorbesc, decât pe mesajul pe care trebuie să-l transmită. Altfel spus, pentru ei, mesajul este mai puțin important decât prestația și imaginea lor în ochii lumii.
Fobia de a vorbi dispare în totalitate atunci când avem de transmis un mesaj foarte important, în care credem cu tărie; în acest caz, focalizarea atenției este pe mesaj și nu pe calitatea prestației în vorbire.
Concluzia este clară: tot ce au oamenii de făcut pentru a depăși glosofobia este să transmită mesaje în care cred și de care sunt convinși în totalitate. În acest caz, cuvintele vin de la sine, pe baze subconștiente, generate de convingeri adânci.
Ca orice fobie, glosofobia trebuie înfruntată și nu evitată, dacă vorbitorul dorește să o depășească. Nu e ușor, nici confortabil, trebuie sa exersezi mult, să vorbești singur în fața oglinzii, apoi, în fața cunoscuților, până începe să-ți placă să te asculți vorbind.
Poți apela la grupuri organizate specializate pe exersarea vorbitului în public, pentru că acolo sunt oameni cu aceeași fobie, așadar, există un sentiment de apartenență și siguranța că audiența nu va fi critică atunci când vei face greșeli de comunicare.
Mai greu este când mesajul este unul banal sau pur informațional, iar vorbitorul îl transmite de nevoie, nu de voie. Acest lucru se întâmplă la conferințele de presă, în sedințele corporatiste sau în emisiuni TV. Vorbitorii nu reușesc să convingă audiența, nu au fluență verbală, nici dicție bună, tocmai pentru că nu cred în mesajul transmis de ei. Este nevoie de capacități speciale de cameleonizare psihologică pentru ca oratorul să fie convingător, atunci când nici el nu crede în mesajul pe care îl transmite.
