După Anul Nou, în lumea satului ardelean, oamenii puneau grâu și pâine pe masă pentru a fi binecuvântate de preot. Fetele își puneau mărgelele sub fața de masă, iar în ajunul Bobotezei le ascundeau sub pernă, pentru a-și visa ursitul. Tot în acest scop, furau fire de busuioc din „struțu’ popii”, arată specialiștii de la Centrul Județean pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale (CJCPCT) Cluj.
„În unele zone, fiecare familie îi dădea preotului un colac, o cupă de grâu, dar și alte daruri. Pe Valea Crișului din județul Cluj, preotul primea, pe lângă colac, câte un fuior de cânepă. Așa că, după Bobotează, femeile din sat participau la o clacă de tors, la preoteasă”, susțin specialiștii clujeni.
Preotul era însoțit de diac, de sfătul care purta căldărușa cu agheasmă, dar și de „calul bobotezei”, un om mai nevoiaș din sat, care ducea în desagi darurile primite de preot, iar la final era răsplătit din aceste daruri pentru efort. Citește continuarea pe Cluj24.ro.
ARTICOL PRELUAT DE PE CLUJ24.RO