Ce pensie are Nadia Comăneci. Povestea „Zeiței de la Montreal”, care a scris istorie pentru România

Potrivit Gazetei Sporturilor, care citează site-ul as.ro, pensia fostei mare gimnaste Nadia Comăneci este de 13.149 de lei pe lună, adică aproape 2.800 de dolari.

VEZI GALERIA  FOTOPOZA 1 / 5

Povestea Nadiei Comăneci

Povestea Nadiei a început într-un apartament din Onești. S-a născut pe 12 noiembrie 1961, iar părinții, Gheorghe și Ștefania-Alexandrina Comăneci, au botezat-o după „Nadejda”, eroina unui film. Tradus în limba română, „Nadejda” înseamnă „Speranță”.

Primul concurs, primele căzături

La doar 5 ani, micuța Nadia din Onești a pătruns pentru prima dată în sala de gimnastică, fiind selecționată de antrenorul Marcel Duncan și legitimată la AS Flacăra Onești.

Primul concurs important a fost campionatul republican de junioare mici. La Sibiu, pe 25 iunie 1970, când avea doar 8 ani și jumătate. Echipa orașul Gheorghe Gheorghiu Dej, cum se numea pe atunci Oneștiul, lupta pentru locul 1 cu Oradea. Nadia a efectuat ultima exercițiul de la bârnă, dar a căzut de trei ori. Din 1971 a fost antrenată de Bela și Martha Karolyi, iar la vârsta de 11 ani a câștigat primul său titlu de campioană națională absolută. Trei ani mai târziu a obținut primul mare succes peste hotare, câștigând locul 1 la individual compus, în cadrul concursului „Cupa Prieteniei” de la Gera din Germania.

Nadia trăgea din greu în sală și a devenit prima campioană europeană a României – în 1975, la Skien: trei medalii de aur și una de argint. Atunci, Associated Press a numit-o „Atleta anului”. Tot în 1975 a cucerit „Trofeul Campioanelor”, la Londra, iar un an mai târziu, fetița cu codițe scria istorie!

Istoria s-a scris la Montreal, în 1976: șapte note de 10!

La 14 ani, Nadia a devenit prima gimnastă care a obținut scorul perfect la Jocurile Olimpice, nota 10! Nadia va fi pe veci legată de Olimpiada canadiană. E concursul care îi definește nu doar cariera, ci și viaţa. Atunci a obținut șapte note maxime, începând cu exerciţiul impus de la paralele. Tabela a arătat atunci 1.00, așa fusese proiectată, nimeni nu credea că se vor acorda calificative maxime.

Nadia a devenit campioană olimpică absolută, a mai câștigat titlul olimpic la paralele și bârnă, plus argint cu echipa și bronz la sol. Devenise un fenomen. A fost momentul în care a fost numită „Zeița de la Montreal”. Ajunsă la București, succesul i-a adus distincția de „Erou al Muncii Socialiste”, fiind cea mai tânără româncă distinsă cu acest titlu.

Performanță după performanță

După 1977, Nadia s-a pregătit la București, cu antrenorii Iosif Hidi, Gheorghe Condovici, Atanasia Albu, Gheorghe Gorgoi și Anca Grigoraș.

La Campionatele Mondiale din 1978, ieșită din formă și cu o greutate peste medie, Nadia a căzut de la paralele, însă a câștigat titlul de campioană mondială la bârnă. Și-a revenit un an mai târziu, la Europenele de la Copenhaga, când a câștigat cel de-al treilea titlu european la individual compus, devenind primul sportiv din istoria gimnasticii care a reușit această performanță.

Povestea Nadiei Comăneci continuă cu fuga ei din spital, ca să concureze.

Nadia și-a încheiat cariera o dată cu Universiada de la București. Avea aproape 20 de ani, dintre care 16 petrecuţi în lumea gimnasticii. Ultimele medalii au fost toate de aur, cinci la număr: cu echipa, la individual, sărituri, paralele și sol. Retragerea oficială a avut loc pe 6 mai 1984, la Palatul Sporturilor din Bucureşti, când a fost premiată cu Ordinul Olimpic „Colanul de argint” din partea preşedintelui de atunci al Comitetului Internaţional Olimpic, Juan Antonio Samaranch.

În noiembrie 1989, Nadia a emigrat în Statele Unite ale Americii, apoi în Canada, după care a revenit în SUA și s-a stabilit în Oklahoma. S-a căsătorit cu Bart Conner, campion la gimnastică al SUA și campion olimpic. Cei doi au împreună un băiat, pe Dylan, care are 16 ani.

Foto: Hepta

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE