EXCLUSIV/ Povestea uimitoare a lui Evandro Rossetti. Singurul străin din perioada comunistă care umplea sălile cântând în românește
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Astăzi, zeci de talente din toate colțurile lumii găsesc tentantă actuala industrie muzicală românească, însă, în perioada ‘70-’80, când naționalism-comunismul era în floare, să admiri un occidental ale cărui piese erau răsplătite cu zeci de mii de aplauze, oriunde în România, pare imposibil. Și totuși a fost o excepție, Evandro Rossetti, unul din cei mai iubiți artiști ai lui Adrian Păunescu, un italian care s-a dovedit mai iubitor de folk și de poezie românească decât mulți alții.
În anii cât a ales să-și facă studiile la București, artistul, născut la Roma în 1949, a colindat - grație Cenaclului Flacăra -întreaga țară. A cântat timp de 10 ani în fața a milioane de români dovedind că, deși a pășit în România prima oară la 20 de ani, gena românească moștenită de la mama sa s-a păstrat. Actualmente apreciat doctor stomatolog în Roma, Evandro (68 de ani) nu este uitat de prietenii săi, amintim Mircea Vintilă, Gheorghe Gheorghiu, Sorin Mighiat, Valeriu Sterian ori Nicu Alifantis (alături de care a realizat genialul disc ”După melci” 1979) care îl evoca mereu și, de fiecare data când ajung în Italia se întâlnesc cu plăcere.
Povestea uimitoare a lui Evandro Rossetti, folkistul preferat al lui Adrian Păunescu
Povestea sa a început pe 1 august 1969 când, însoțit de un prieten, a plecat într-o temerară călătorie de la Roma și au ajuns la București trei zile mai târziu, strâbătând peste 2000 de kilometri într-un mic Fiat 500. S-a îndrăgostit iremediabil de România, așa că a hotărât s-o cânte, cucerit de poezia noastră dar și de cobză. Știa de România și muzica și societatea noastră din povestirile tatălui său, Alberto, care a ajuns aici după război, luat prizonier de ruși și izolat într-un lagăr de lângă Ploiești. După ’46 Alberto Rosetti s-a stabilit la București unde a cântat multă vreme în deschiderea concertelor Mariei Tănase, la Restaurantul Wilson, unul de lux în acea perioadă. Atunci a cunoscut-o pe Maria Chirculescu, mama lui Evandro, cea care i-a devenit și soție și cu care s-a căsătorit apoi, prin corespondență, pentru a-i facilita imigrarea.
Revenind la Evandro Rossetti, el s-a înscris la Facultatea de Stomatologie și, pasionat de muzică și prezență inedită pe scenele românești, a fost angajat la barul Hotelului Athenne Palace, unde era plătit la nivel occidental pentru acea vreme, căci era străin. În Cenaclul Flacăra, unde a cunoscut consacrarea la nivel national, a intrat datorită lui Sorin Mighiat și, în acea echipă de legendă a scos zeci de piese în limba română. Un mare regret al artistului, care are doi copii, Luca (30 ani) și Elisabeta (32 ani), este că nu a reușit, din cauza faptului că nu era român, să aibă un album de autor.
Politica singurei case de discuri de la noi-Electrecord-era ca doar cei de naționalitate să fie artiști produși. Din respect pentru mama sa, care a trecut în neființă cu mulți ani în urmă, și pentru locul unde a petrecut cea mai frumoasă perioadă din viața sa, Evandro Rossetti a solicitat obținerea cetățeniei române.
