INTERVIU. Lucia, cântăreața underground cu 100.000 de abonați pe YouTube: „Mulți trăim cu anxietate. Anxietatea nu e vina ta”

Lucia-Maria Popescu are 25 de ani și cântă de când se știe. A devenit cunoscută dintr-o întâmplare, după ce a cântat, înregistrat și postat pe YouTube un cover al piesei „Silence” pentru a arăta trupei sale preferate de atunci, The MOOoD, cât de mult o apreciază. Membrii trupei au văzut potențialul în ea, așa că au ajutat-o să înregistreze piesa la pian și voce într-un studio și i-au făcut un clip.

Lucia a evoluat de la o adolescentă „îngrozitoare și agitată”, la o tânără artistă cu voce puternică, dar sensibilă, comparabilă cu Regina Spektor, cu două albume lansate deja care cuprind compoziții proprii.

„Acum zece ani nu știam exact ce vreau să fac și îmi doream să fac absolut tot. Între timp, am învățat că nu poți face absolut tot și că e în regulă să alegi anumite lucruri pe care să te specializezi. Mi-aș fi dorit să fiu mai cumpătată, dar în același timp, așa funcționează adolescența, ești agitat, ești cu creierii în toate părțile. Dar acum cred că mă plac mai mult pe mine însămi decât mă plăceam atunci”, spune Lucia.

În urmă cu doi ani, tânăra a renunțat la jobul în contabilitate pe care îl avea pentru a se dedica complet muzicii.

Recomandări

Cum ar putea arăta motivarea CCR în cazul secretizării declarațiilor de avere. Profesorul de drept Cristian Clipa: „Procurorii nu trebuie să fie serviți ca la restaurant”

Să nu mai fim închiși la minte

„Nu mă gândeam niciodată că o să ajung în punctul ăsta”, mărturisește ea.

Genul de artist care umple o încăpere doar cu vocea, Lucia și-a lansat anul trecut al doilea album, care poartă numele unui concept indian, Samsara. Termenul se referă la un ciclu infinit de viață și de moarte, la renaștere, la reîncarnare. Pentru Lucia, albumul este un rezumat al propriei vieți.

„Este o metaforă pentru cum mă simt și cum m-am simțit în ultimii ani. Am trecut prin mai multe etape, mai multe perioade, ca și când ar fi fost mai multe vieți”, spune ea.

Cele zece piese de pe CD vorbesc despre moarte în toate formele ei, dar puse împreună arată modul în care, după părerea artistei, ar trebui privite lucrurile de care ne este teamă: în ochi, îmbrățișându-le, vorbind deschis despre ele.

„Poate nu sunt eu persoana care greșește”

Lucia își compune singură piesele, care au la bază „o avalanșă de sentimente”.

Recomandări

Cum poate fi redus deficitul bugetar fără creșteri de taxe. Soluțiile economiștilor: tăierea investițiilor inutile, taxarea inversă la TVA, eliminarea unor de programe de stat

De pe cel mai recent album, Samsara, piesa ei preferată este „Catastrophe”, pentru că vorbește foarte mult despre ea. Versurile au venit de la sine, de parcă s-au scris singure, și sunt un manifest personal, o descrie Lucia.

„S-a născut cumva într-un moment în care aveam foarte multă anxietate și frică și îndârjire și simțeam nevoia să spun exact ce spune piesa, și anume faptul că poate nu sunt eu persoana care greșește atunci când este hiperemoțională și foarte sensibilă. Poate sunt ceilalți oameni cei care ar trebui să simtă mai mult”, povestește Lucia despre piesa „Catastrophe”.

Este mai mult un fel de autobiografie muzica pe care o scriu. Versurile sunt bazate în mare parte pe ceea ce simt.

Lucia:

Sensibilitatea ca atu

O lecție pe care a învățat-o de-a lungul timpului este că de multe ori, lucrurile pe care ea le crede defecte sunt de fapt atuuri. Precum sensibilitatea.

Recomandări

Scrisoarea trimisă de un miner din Praid care a anticipat dezastrul: „Suntem bărbați, dar ne e frică. Am gânduri negre, mi-e teamă că vor deveni realitate”

„Deseori ni se spune nu e bine să fii sensibil, nu e bine să fii emotiv, nu e în regulă să plângi din orice. Dar poate e în regulă. Mi-am dat seama că îmi pot folosi sensibilitatea ca pe un atu, pentru a crea lucruri faine, pentru a crea o legătură cu cei care îmi ascultă muzica. Încerc să folosesc sensibilitatea ca pe un fel de punte acum, nu ca pe un obstacol”, explică Lucia.

Se luptă cu anxietatea

Deși munca ei constă în a fi pe scenă și a cânta pentru un public numeros, Lucia recunoaște că emoțiile sunt la fel de mari ca prima dată la fiecare concert. Nu se teme că va dezamăgi publicul, dar pune presiune pe ea însăși pentru că își dorește ca totul să iasă perfect, să nu cânte fals sau să apese clapele greșite la pian.

De aici pleacă și anxietatea, „o parte foarte importantă din viața mea”, din cauza căreia i-a fost pusă eticheta de „nebună”.

„Lucrez înspre a mă simți mai bine. Între timp, folosesc cumva anxietatea pe care o adun pentru a crea lucruri și pentru a scoate din mine tot ce mă supără și tot ce mă face să ma revolt. Vreau doar ca oamenii să înțeleagă faptul că sunt foarte mulți care trăiesc cu anxietate și e în regulă, se întâmplă, nu e vina ta, e pur și simplu un lucru care nu poate fi controlat”, spune Lucia.

Consideră că nu este un subiect suficient dezbătut în societate, iar oamenii sunt reticenți când vine vorba despre sănătatea lor mintală tocmai pentru că se tem de respingere din partea celorlalți.

„Personal mi s-a spus de foarte multe ori că sunt nebună. Mi-aș dori să vorbim mai mult despre lucrurile astea. Suntem toți oameni și nu suntem atât de speciali. Avem toți probleme. Mi-aș dori să ne înțelegem mai mult unii pe alții, să încercăm să nu mai judecăm la prima vedere”, mai spune artista.

„Bine, bine, dar tu ce faci mai exact?”

Venind din muzică, Lucia s-a lovit des de preconcepțiile oamenilor care cred că profesiile din domeniul artistic sunt de fapt simple hobby-uri, din care nu se poate trăi.

Au fost mulți oameni care m-au întrebat „bine, bine, dar tu ce muncești de fapt?” Ar trebui să ștergem preconcepțiile astea legate de faptul că domeniul artistic nu este la fel de serios ca celelalte meserii pe care le poți face.

Lucia:

Underground vs. mainstream

Lucia a strâns pe canalul său de YouTube o comunitate de aproape o sută de mii de abonați și umple tot timpul sala de spectacol de la Unteatru când are concert. Visează să-și audă muzica la radiourile mari și speră ca publicul ei să se mărească până la punctul în care să umple Sala Palatului.

Artist underground, Lucia nu neagă faptul că și-ar dori să „scape” în mainstream, dar nu este dispusă ca, pentru succes, să renunțe la originalitate și la caracteristicile care îi fac muzica diferită de alte stiluri din peisajul muzical românesc.

„Aș fi ipocrită să spun că nu-mi doresc să ajung în mainstream, dar asta doar dacă nu este nevoie să fac compromisuri. Mă refer la integrarea unor elemente care sunt comune pentru toate piesele care se aud la radiourile comerciale. Pentru că există un pattern, un model pe care îl urmează piesele din mainstream. Asta mi-ar plăcea să creez, muzică timeless (n. r. – fără termen de valabilitate)”, explică Lucia.