Cronică de film | „Jojo Rabbit” amintește că ne naștem cu sufletul curat. Comedia nominalizată la Oscar îl reduce pe Hitler la o caricatură
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După ce Tarantino l-a măcelărit pe Adolf Hitler în „Ticăloși fără glorie”, neozeelandezul Taika Waititi („Thor: Ragnarok”, „Oamenii Gnu”) îl transformă acum pe tiran într-o glumă. Nominalizat la Oscar pentru cel mai bun film, „Jojo Rabbit” (n.r. – Iepurele Jojo), amintește că ne naștem cu sufletul curat și că, dacă ne înconjurăm cu oameni buni, îl vom păstra așa.
Cuprins:
Al Doilea Război Mondial se apropie de final, chiar dacă nemții refuză s-o recunoască. Johannes „Jojo” Betzler (Roman Griffin Davis) e un băiețel de 10 ani care visează să devină garda de corp a lui Adolf Hitler. Așa mult îl admiră pe dictator, încât chiar l-a „adoptat” ca prieten imaginar (jucat satiric de Taika Waititi).
Nu-i ceva anormal pentru vârsta lui să aibă un prieten imaginar, dar tocmai pe Hitler? Monstrul se materializează ori de câte ori Jojo se îndoiește de sine, când se simte slab și are nevoie de-o scânteie care să-i reaprindă flama ostilă. Mustăciosul îl încurajează comic de fiecare dată: „Haide, dă-mi un Heil! / Heil... / Hai, mă omule, ce-a fost asta? Dă-mi un Heil ca lumea!”.
Dacă băiatul are de pe-acum îndoieli cu privire la răutatea lui lăuntrică, stai să vezi ce contrariat o să se simtă când află secretul mamei sale: femeia ascunde în casă o adolescentă evreică!
Inamica arienilor locuiește într-un perete, în spatele unei uși secrete, iar Jojo a fost învățat la școală că orice evreu trebuie dat pe mâna Gestapoului, împreună cu oricine l-a ajutat să stea ascuns. Să-și sacrifice propria mamă de dragul partidului sau să-și calce în picioare toate valorile cu care a fost îndoctrinat...?
N-ar răni nici măcar un iepure
Deși pereții dormitorului îi sunt împânziți cu chipul lui Hitler, cu zvastici și alte postere propagandiste, iar micul Jojo poartă uniforma wehrmacht chiar și acasă, adevărul e că se minte singur.
Vrea să devină un erou al Germaniei Naziste, dar nu-l lasă inima să ucidă nici măcar un iepure. Tocmai de-aici i se trage porecla „Jojo Rabbit”: într-o tabără de spălare pe creier a tineretului, i s-a cerut să frângă gâtul unui iepure, însă puștiul a lăsat animalul jos și l-a îndemnat să fugă cât mai departe.
Cei din jur îl consideră laș, dar maică-sa (Scarlett Johansson) se bucură să afle că nu a crescut un monstru. E clar că Jojo n-are sânge de ucigaș, oricât și-ar dori asta. În loc să se simtă ca un proscris pentru că nu se poate adapta unei societăți odioase, trebuie să conștientizeze că nu la el e problema. Trebuie să-și îmbrățișeze iepurele interior.
Frumusețea nu e la nivelul pielii
Hăul ăsta dintre dorință și nevoie ne asigură un protagonist complex, fascinant, conturat brici. Îl îndrăgim pe micul Johannes în ciuda mizeriilor pe care le debitează despre evrei; îl încurajăm să se privească în oglindă, știind că va descoperi ceva frumos acolo. Ceva pur.
Contrastul dintre spiritul și comportamentul lui Jojo e accentuat de cicatrici fizice – o diformitate cu care s-a ales în tabăra Jungvolk, unde s-a accidentat cu o grenadă. Din cauza rănilor, copilul se consideră hidos și are impresia că urâțenia i se ramifică până la suflet. Fals!
Își va descoperi frumusețea interioară tocmai cu ajutorul evreicei Elsa (Thomasin McKenzie), pe care o trage de limbă în speranța că va putea scrie un ghid de recunoaștere a evreilor. Ca să ușureze munca naziștilor, evident.
Deși inițial e convins că Elsa nu-i om, că doarme agățată de tavan și că ascunde coarne prin păr, Jojo începe să-și dea seama că lecțiile antisemite din școală sunt baliverne. Nu doar că o va simpatiza pe Elsa, dar chiar se va îndrăgosti de ea!
Riscă și câștigă
„Jojo Rabbit” se aventurează într-un joc riscant, cel al îmbinării nazismului și comediei în aceeași oală. Din fericire, regizorul-scenarist Taika Waititi știe exact cum să dozeze ingredientele ca să obțină ceva de bun gust.
În timp ce naziștii sunt ilustrați ridicol și exagerat, prietenia dintre Jojo și Elsa e tratată cu sensibilitate. Fiecare interacțiune a lor demontează câte-un mit antisemit și îl apropie pe băiat de revelația logică. Inamicii de moarte devin tovarăși de nedespărțit.
Relația lui Jojo cu maică-sa e alt element pe care Waititi îl gestionează superb. Vedem cum o educație sănătoasă și plină de compasiune poate ridica un zid impenetrabil în calea propagandei rasiste; puritatea sufletească cu care ne naștem trebuie apărată cu orice preț. Scarlett Johansson predă aceste lecții cu o eleganță admirabilă.
Absent din cinema
Criticii spun că „Jojo Rabbit” e unul dintre cele mai bune filme din 2019. De acord! Poate că nu-i mereu atât de amuzant pe cât încearcă să fie, iar trecerile bruște de la comedie la tragedie nu vor fi pe placul tuturor, dar își transmite cu brio mesajul umanitar printr-o poveste emoționantă, ingenioasă și captivantă.
Lansat internațional în octombrie 2019, „Jojo Rabbit” încă nu a rulat în cinematografele din România. Cele șase nominalizări la Oscar primite (inclusiv pentru cel mai bun film) ar putea schimba lucrul ăsta. Oricum, comedia lui Taika Waititi ajunge pe DVD și Blu-Ray în februarie. Trebuie s-o vezi!
Nota: 8,5/10.
