Miron Cozma, călăuzit de Dumnezeu prin semne divine

„De-a lungul anilor am primit mai multe semne de la Dumnezeu. În decembrie 2007, abia ieşisem din puşcărie, şi eram la Săvineşti, în Moldova,  la un prieten, în preajma Crăciunului. Stăteam în curte la prietenul ăsta al meu cu fiu-miu şi vorbeam cu el să plecăm la Paris.
Intenţia mea era de a părăsi România. Mă gândeam să îmi iau familia şi să ne mutăm în Franţa, fiind dezamăgit de ce se întâmplase în toţi aceşti ani aici. Fiu-miu mi-a spus atunci că orice decizie aş lua, fie de a rămâne sau de a pleca, el o va respecta. Încă nu hotărâsem nimic.
În ziua următoare am plecat să vizităm mânăstirea Neamţ Săvineşti. Nici nu am apucat să intru în mânăstire, că preotul mânăstirii m-a apucat de mână şi mi-a spus: „Nu ai dreptul să renunţi. Prea mulţi oameni şi-au pus nădejdea în dumneata”. Fiu-miu lângă mine a amuţit. În curte, când vorbeam să plecăm eram doar noi doi, cum de ştiuse acest preot ce voiam să fac. Ceea ce s-a întâmplat la mânăstire m-a determinat să rămân în ţară şi să lupt. Am o datorie morală faţă de mulţi oameni”.

Al doilea semn a fost la un an, îşi aminteşte Luceafărul Huilei.

„În anul 2008 după ce am ieşit din puşcărie am fost invitat de primarul oraşului Brad, Florin Cazacu, să merg în vizită la el. Într-o zi am decis să mergem să vizităm Mânăstirea Crişana, iar în drum spre mânăstire, dintre nori mi s-a arătat pe cer o cruce. Am oprit maşinile şi i-am arătat şi primarului Cazacu semnul de pe cer. Acesta a făcut o fotografie pe care o are şi acum. A fost al doilea semn de la Dumnezeu care mi s-a arătat”.

Un alt semn i s-a arătat lui Cozma, anul următor la Salina Târgu Ocna. „Eram în salina de la Târgu Ocna. Acolo, în salină, este o mânăstire care poartă hramul „Sfintei Varvara”, ocrotitoarea
minerilor. Această sărbătoare se ţine pe 4 decembrie. Eram în mânăstirea din salină şi după ce m-am închinat la icoane, am vrut să am o amintire cu altarul care este deosebit de frumos. L-am rugat pe preotul de acolo să-mi facă o poză. În fotografie apare şi umbra Mântuitorului, lângă mine. Când a văzut imaginea, preotul mi-a arătat-o şi a căzut în genunchi, în rugăciune”, spune Cozma, care este de părere că aceste semne divine i se tot dau pentru a nu renunţa la idealul său şi pentru a lupta mai departe.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE