Cum a devenit Sfântul Andrei protectorul României

Cine a fost, de fapt, Sfântul Andrei

Sfântul Apostol Andrei a fost originar din Betsaida, un mic orășel din Galileea. Numele său derivă din cuvântul grecesc „Andreas”, care se traduce prin „viteaz” sau „bărbătesc”. El și fratele său, Sfântul Apostol Petru, făceau parte din grupul celor 12 apostoli ai Mântuitorului Iisus Hristos. Cei doi proveneau dintr-o familie modestă de pescari, fiii lui Iona, alături de care se îndeletniceau practicând această meserie. Viața Sfântului Andrei s-a schimbat în mod radical în momentul în care l-a întâlnit pe Ioan Botezătorul, predicatorul care anunța venirea lui Mesia în pustiul Iordanului. Dorința de a-L urma pe Hristos s-a născut în el în momentul în care Sfântul Ioan a rostit cuvintele „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii”. Această revelație avea să-i deschidă lui Andrei drumul către transformarea lui spirituală profundă.

„Cel dintâi chemat”

Chemarea la apostolie avea să vină mai târziu. Pe când umbla pe țărmul Mării Galileii și pescuia alături de fratele său, acesta a fost invitat de Iisus să-L urmeze, rostind următoarele cuvinte: „Veniți după Mine și vă voi face pescari de oameni”, așa cum este menționat în Evanghelia după Matei. Cei doi frați au abandonat fără ezitare mrejele și viața lor obișnuită de pescari și au devenit ucenicii Mântuitorului, după cum amintește Creștinortodox.ro. Tradiția creștină îl numește pe Andrei „Cel dintâi chemat” (la apostolie), fiind primul care a răspuns invitației lui Iisus Hristos. El L-a însoțit pe Iisus în misiunea Sa prin Țara Sfântă, a fost martor la minunile săvârșite de Acesta și a împărtășit suferințele apostolilor în timpul Patimilor. Sfântul Andrei a trecut, alături de ceilalți apostoli, prin momentele de suferință și umilință îndurate de Mântuitorul din partea iudeilor. La fel ca ceilalți ucenici, Andrei s-a încredințat pe deplin de Învierea lui Iisus Hristos, L-a întâlnit pe Hristos cel înviat atât în ziua cea dintâi, cât și după opt zile, precum și în Galileea, atunci când Domnul le-a încredințat misiunea de a duce Evanghelia către toate popoarele lumii.

Cum a devenit Sfântul Andrei protectorul României

În perioada misiunii spirituale petrecută alături de Iisus Hristos, Sfântul Apostol Andrei a asistat atât la minuni, cât și la momentele dramatice care au precedat Răstignirea, dar și la bucuria Învierii. După pogorârea Duhului Sfânt, apostolul a pornit în călătorii misionare pentru a răspândi credința creștină, predicând în Asia Mică, Grecia și, potrivit tradiției și unor mărturii istorice, în zona în care trăiau strămoșii românilor. Se spune că Sfântul Andrei a fost primul care a propăvăduit Evanghelia în comunitățile geto-dacilor, contribuind la formarea primelor nuclee creștine din spațiul carpato-danubiano-pontic. El a adus mesajul mântuirii pe aceste meleaguri, sădind semințele credinței creștine, care vor prinde rădăcini adânci în sufletul poporului român. Această moștenire spirituală a făcut ca Sfântul Andrei să fie recunoscut drept apostolul acestor locuri și, în 1997, să fie proclamat oficial Ocrotitorul României. Sfântul Apostol Andrei este protectorul neamului românesc și lui trebuie să ne închinăm în această zi, rostind această rugăciune: „Pe propovăduitorul credinței la geto-daci și slujitor al Cuvântului, pe Andrei cel dintâi chemat să-l lăudăm, că pe strămoșii noștri i-a adus la cunoștința lui Hristos, crucea în mâini ținând și izbăvind din înșelăciunea vrăjmașului sufletele lor, pe care le-a adus la Dumnezeu ca dar bine primit. Pe acesta, toți românii să-l lăudăm și să-l cinstim, ca să se roage neîncetat lui Hristos Dumnezeu, ca să ne ferească de toată răutatea și să mântuiască sufletele noastre”.

Crucea Sfântului Andrei

Sfântul Andrei și-a încheiat viața prin martiriu la Patras, lângă Corint, unde a fost răstignit pe o cruce care astăzi îi poartă numele. Istoricii nu sunt unanimi în privința anului morții sale. Astfel, unii plasează acest moment în timpul împăratului Nero (64-67 d.Hr.), în timp ce alții susțin că ar fi murit în perioada domniei împăratului Domitian (81-96 d.Hr.). Crucea Sfântului Andrei este privită ca un semn al smereniei, al suferinței îndurate și al jertfei pentru credința creștină. Tradiția spune că, după primirea Sfântului Duh, Apostolul Andrei a vestit Evanghelia în Bitinia și în toate regiunile de pe coasta de nord a Mării Negre, ajungând până în Cherson și în teritoriile Rusiei de astăzi. De asemenea, el a răspândit învățătura lui Iisus Hristos în Sciția cea Mare, Sciția cea Mică (actuala Dobrogea), în Sinopi, în Miotia, după care s-a întors în Tracia. Drumul său avea să se încheie, așa cum spuneam, la Patras, unde, potrivit credinței, a fost condamnat la moarte prin răstignire. Simțindu-se însă nevrednic să fie crucificat în același fel ca Mântuitorul, el a cerut să fie folosit un alt tip de cruce. Astfel a fost legat pe o cruce în formă de X, care este cunoscută astăzi sub numele de „Crucea Sfântului Andrei” sau „Crux decussata” în tradiția creștină, notează Doxologia.ro.

De ce este supranumit „Apostolul lupilor”

Noaptea de Sfântul Andrei este însoțită de numeroase tradiții și obiceiuri străvechi, dintre care multe sunt moștenite încă din perioada dacică. Această zi mai este cunoscută în popor și sub denumirea de „Ziua Lupului” sau „Gadinetul Șchiop”, iar multe dintre credințele asociate cu aceasta sunt legate de simbolismul lupului în cultura dacică. Tradiția spune că Sfântul Andrei a fost supranumit „Apostolul Lupilor”, deoarece a vestit Evanghelia geto-dacilor, popor al cărui nume vechi – daoi – se traduce prin „lupi”.

Lupul era animal sacru pentru daci, reprezentat pe steagul lor de luptă sub forma unui balaur cu cap de lup, simbol al protecției și al curajului. Legendele spun că lupii ar fi sprijinit poporul dac în cele mai dificile momente, inclusiv în timpul luptelor pentru apărarea cetății Sarmizegetusa, care, în cele din urmă, avea să fie cucerită. Tot tradiția afirmă că un lup călăuzitor l-ar fi însoțit pe Sfântul Apostol Andrei în timpul misiunii sale spirituale prin pustietățile Sciției Mici – Dobrogea de astăzi – conducându-l până la locul unde, potrivit credinței populare, se află Peștera Sfântului Andrei, care i-a servit drept adăpost, aflăm de pe Doxologia.ro. În mentalul popular, în ziua de 30 noiembrie lupul devine un personaj mitologic, care capătă puteri neobișnuite. Se spune că în această zi animalul își poate mișca gâtul rigid, devenind în acest fel un vânător imposibil de doborât. De aici s-a născut și expresia populară „își vede lupul coada”.

Rugăciune pentru Sfântul Andrei

„Doamne Dumnezeul nostru, Tu, Cel ce ai zis şi s-a făcut făptura, nu întoarce dumnezeiasca Ta faţă de la noi cei păcătoşi, ca să nu vină asupră-ne mânia cea groaznică şi înfricoşătoare a durerilor, care este rodul păcatelor noastre pe care în toată ziua, cu nesocotinţă, în chip nenumărat le săvârşim. Noi suntem păcătoşi şi pătimaşi, netrebnici şi plini de răutate, iar Tu eşti izvorul vieţii şi al milostivirii; nu ne lăsa, Doamne; nu trece rugăciunea noastră, a păcătoşilor, nici nu răsplăti nouă după nelegiuirile noastre, ci, pentru că nu suntem vrednici a câştiga prin sârguinţa cea de toate zilele milostivirea Ta, dăruieşte-ne-o Tu, Doamne, ca un preamilostiv. Pentru rugăciunile Apostolului Tău Andrei, dăruieşte-ne nouă sănătate şi viaţă ferită de toată răutatea. Pentru pomenirea lui cea de azi ne întăreşte cu darul Tău cel stăpânitor, ca din adâncul inimilor noastre, cu bucurie să lăudăm prăznuirea lui şi să slăvim preasfânt numele Tău, în vecii vecilor. Amin!”.

Tradiții, obiceiuri și superstiții de Sfântul Andrei

Sărbătoarea Sfântului Andrei îmbină tradiții precreștine cu obiceiuri creștine, reflectând spiritualitatea complexă a poporului nostru. Pentru a alunga ghinionul și spiritele rele, oamenii continuă să respecte numeroasele tradiții și ritualuri din această zi.

Conform tradiției populare, de ziua Sfântului Andrei nu se mătură, nu se aruncă gunoiul și nu se piaptănă părul, deoarece se crede că aceste acțiuni pot atrage lupii sau nenorocirile asupra casei.

De asemenea, nu se împrumută obiecte și nu se fac treburi dificile în gospodărie pentru a se evita bolile și necazurile. Totodată, grajdurile nu trebuie curățate și trebuie evitate orice zgomot în preajma animalelor, se mai precizează pe Creștinortodox.ro. Un alt detaliu interesant este acela că, în noaptea de Sfântul Andrei, animalele ar dobândi darul vorbirii, iar cel care le-ar asculta ar fi sortit morții.

Tot în această zi se spune că cerurile se deschid, iar spiritele umblă pe pământ, motiv pentru care ziua de 30 noiembrie este supranumită uneori „Halloween-ul românesc”. În popor se crede că, în noaptea de Sfântul Andrei, ies la iveală și cutreieră lumea strigoii, acele suflete ale morților care, din diverse motive, nu reușesc să ajungă în „lumea de dincolo” după înmormântare sau, după ce își vizitează familia în zilele mari de sărbătoare, aleg să nu se mai întoarcă. Se spune că acești strigoi devin periculoși pentru cei vii. Ei pot provoca moartea rudelor apropiate, pot aduce boli, grindină sau alte nenorociri. În funcție de răul pe care îl produc și de locul în care se manifestă, există strigoi ai apelor și ai pământului, ai vitelor, ai stupilor, ai ploii sau ai focului. Ei umblă atât pe uscat, cât și pe ape, țipând sau miorlăind, și sunt înfățișați călărind obiecte neobișnuite, de la meliță și coada măturii, până la un butoi sau chiar în interiorul lui. Pentru a proteja casele, gospodinele pregătesc mâncăruri cu usturoi, considerat un scut împotriva spiritelor rătăcitoare, și ung ușile și ferestrele cu mujdei pentru a feri gospodăria de spiritele rele.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE

Ați sesizat o eroare într-un articol din Libertatea? Ne puteți scrie pe adresa de email eroare@libertatea.ro