Cronică de film | „Rambo: Ultima luptă”, mai multă groază decât acțiune. Eroul lui Stallone e de nerecunoscut
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
La 73 de ani, Sylvester Stallone își scoate de la naftalină colecția de cuțite pentru a redeveni John Rambo, simbolul filmelor americane de acțiune.
Cuprins:
În regia anonimului Adrian Grunberg, veteranul războiului din Vietnam se înarmează până-n dinți pentru o ultimă misiune, una cât se poate de deprimantă.
Fără să-ți dezvălui prea mult din poveste, Rambo vânează o rețea de traficanți de carne vie, care operează în Mexic. Infractorii au sechestrat o persoană apropiată lui, așa că fostul soldat își încordează mușchii și calcă pedala de accelerație în drum spre vamă, hotărât să verse găleți de sânge. Oare mai poate, la vârsta lui?
Sadismul înlocuiește eroismul
Au apus zilele în care „Rambo” era o simplă serie de filme de acțiune. Ultimul capitol al francizei e un hibrid Drama-Slasher, termenul din urmă referindu-se la un subgen de Horror, în care un grup de personaje e măcelărit treptat de un maniac. În esență, pe rețeta asta au mizat și filmele anterioare – soldat prădător vs. armată de victime -, doar că atmosfera nu a fost niciodată așa lugubră.
Indiferent câți inamici înjunghia, John Rambo acționa eroic și îi priveam asalturile într-o lumină pozitivă. Își anihila oponenții doar pentru a putea avansa până la ostatici, cu nobila misiune de a-i elibera.
De data asta, veteranul din Vietnam nu ucide pentru a salva, ci pentru a se răzbuna. Luptă pentru o cauză pierdută, iar scopul său e egoist: să simtă satisfacție văzând capete retezate la picioarele lui.
Vinovat de prostie
Ce-i drept, nu-i prima oară când seria „Rambo” își schimbă complet atitudinea de la un film la altul. Povestea minimalistă și cumpătată a primului capitol (1982) a fost urmată de o explozie de steroizi în ‘85, ca tranziția de la un briceag la o bazooka.
Atunci a funcționat perfect, pentru că ne-a oferit un Rambo mai înfocat și mai spectaculos. Acum, schimbarea nu mi se pare benefică - bravul războinic e înlocuit cu un bătrân sadic.
Personajul lui Stallone a fost mereu un soldat nedreptățit, stigmatizat pentru statutul de veteran de război sau pentru faptul că încălca ordine imorale pentru a acționa corect. Conflictul provenea dintr-o diferență de viziune, pe care eroul nu o putea controla. În „Ultima luptă”, conflictul se trage mai mult din propriile lui greșeli. Eșuează la capitolele intuiție și ingeniozitate, deci are de pierdut.
Rambo nu a fost niciodată un monument al inteligenței, vânând mai degrabă dintr-un instinct ultradezvoltat, dar își calcula pașii suficient de bine încât să nu pice în orice cursă. Aici, își întinde singur capcana.
Se avântă în teritoriul inamic fără nicio strategie, total aerian, și e îngenunchiat fără efort. Stupiditatea lui inexplicabilă conduce la o tragedie, motiv pentru care apoi vrea răzbunare. Situația nu ar fi scăpat de sub control dacă s-ar fi obosit să creioneze un plan, deci e (indirect) vinovat de consecințe.
Două filme la preț de unul - super ofertă?
Mă simt de parcă am urmărit două filme diferite, cusute neîndemânatic pentru a forma unul singur. Prima jumătate e o dramă tulburătoare, axată pe victima unei rețele de proxenetism, iar a doua – un festival al brutalității, cu Rambo în rolul principal.
Trecerea de la una la alta e șocantă, dar nu neapărat în sensul bun. Sunt convins că mulți vor iubi combinația asta de genuri cinematografice și vor ieși extaziați din sală, dar eu nu am reușit s-o înghit.
De ce? Pentru că nu am putut depăși prostia și neglijența eroului, care e responsabil pentru agravarea situației și pentru schimbarea asta de ton. L-am urât pentru greșelile comise și nu am reușit să mă împrietenesc din nou cu el până la final.
„Interzis minorilor”, un concept depășit
În România, „Rambo: Ultima luptă” e nerecomandat minorilor sub 15 ani, ceea ce mă face să cred că membrii comisiei responsabile pentru clasificarea filmului nici nu l-au văzut. Sau erau plecați la toaletă în momentul în care protagonistul săpa prin carnea unui infractor, în căutarea claviculei, pe care apoi o sfărâmă meticulos. Sau erau cu nasu-n telefon când Rambo smulgea un organ intern dintr-o persoană vie și conștientă.
Poate greșesc, dar scene de genul ăsta îmi par 18+. Sigur că adolescenții oricum și-ar fi croit drum până-n sala de cinema și probabil că nu ar fi rămas cu sechele, dar asta-i altă discuție.
Pariez că două perechi de sfârcuri și-un geamăt senzual ar fi schimbat clasificarea. Tortura explicită e OK, dar sexul întrece măsura, nu-i așa?
Ca nuca-n perete
Dacă personajul lui Stallone ar fi purtat orice alt nume, nu Rambo, cred că ți-aș fi vorbit despre un Drama-Slasher bunicel. Din păcate, nu e o poveste de sine stătătoare. În contextul brandului, mi se pare ca nuca-n perete. E cu atât mai dezamăgitor cu cât vorbim despre finalul uneia dintre cele mai îndrăgite francize din istoria cinematografiei.
Dacă ai copilărit cu saga asta și nu concepi să ratezi ultimul ei episod, sfatul meu e să-ți ștergi din minte aventurile anterioare. Așteaptă-te mai degrabă la o combinație între „Taken”, „Singur Acasă” și „Masacrul din Texas” – cred că așa o să-l vezi cu ochi mai buni.
Ultima luptă a lui Rambo începe în România pe 20 septembrie, la cinema.
Nota: 5,5/10.
Vezi și top filme acțiune pe care să nu le ratezi.
![Raiul pe pământ! Mirela Vaida trăiește într-o casă de vis, cu 5 camere, perete de sticlă spre pădure și piscină de 30.000 €. Cum arată locuința vedetei [GALERIE FOTO]](https://images.libertatea.ro/1/zgXk9ljaHR0cHM6Ly9hcGktd2lkZ2V0cy5yaW5naWVyLnJvL3N0b3JhZ2UvdXBsb2Fkcy9hcnRpY2xlLzlocWV1SVFQTU5YSGFPdVJ5dEhmRnhFdU5tZWk1cmNRUWR1YzZzYlcuanBnkZMFzQHgzQEw3gABoTEE)
