Cronică de film | „The Peanut Butter Falcon”, o poveste duioasă despre camaraderie și sfidarea prejudecăților. Un actor cu sindromul Down ne amintește cât de dulce e viața
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Lansat în august pe continentul nord-american, „The Peanut Butter Falcon” (n.r. Șoimul cu unt de arahide) e o bijuterie de film care nici măcar nu a rulat în cinematografele din România. Mare păcat, pentru că-ți garantează o supradoză de voie bună!
Cuprins:
Zak (Zack Gottsagen) suferă de sindromul Down. Abandonat de părinți, tânărul e nevoit să trăiască în spatele gratiilor de la parterul unui cămin de bătrâni. Nu are familie, iar legea spune că nu e capabil să-și poarte singur de grijă.
Prizonier pe nedrept, Zak își alină suferința urmărind non-stop caseta video a unui luptător profesionist. E reclama unei școli de wrestling, unde băiatul visează să se antreneze pentru a deveni cel mai dur tip din lume.
Cum soarta e plină de surprize, Zak evadează din azil și-l întâlnește pe Tyler (Shia LaBeouf), un fugar vânat de indivizi periculoși. Singuratic și dușmănos, Tyler nu vrea decât să-și vadă mai departe de drum, dar traseul lui coincide cu cel al lui Zak înspre școala de wrestling.
Până la urmă, vor călători împreună. Să vedem cât de departe vor ajunge, căci pe urmele lor a pornit înverșunata Eleanor (Dakota Johnson), îngrijitoarea căminului de bătrâni...
O prietenie de predat în școli
Prietenia improbabilă dintre Tyler și Zak merită studiată în facultățile de film, la cursurile de scenaristică. Inițial pare că cei doi nu au nimic în comun, iar Tyler caută să se descotorosească cu prima ocazie de tânărul care sigur îi va îngreuna călătoria. Dar când află că și Zak e tot fugar, personajul lui LaBeouf începe să-l respecte; vrea să-l cunoască mai bine.
Relația lor evoluează firesc, dintr-o peripeție în alta, dovedind că cei doi se completează ca Yin și Yang. Încurajat să tragă cu pușca sau să pescuiască cu mâinile goale, Zak capătă mai multă încredere în forțele proprii. De cealaltă parte, Tyler redescoperă micile bucurii ale vieții și înțelege că singur cuc nu poți trăi fericit.
Ca o cireașă pe tort, chimia perfectă dintre actori ridică materialul la rang de artă.
De la „Transformers”, la artă pură
Shia LaBeouf m-a șocat, pur și simplu! Dezlănțuie aici un talent exploziv pe care n-aș fi bănuit vreodată că-l posedă. Strălucește mai ales în interacțiunile cu Zak, când lasă garda jos și-și îmbrățișează latura sensibilă.
Puștiul antipatic din seria „Transformers” s-a maturizat într-un artist desăvârșit, capabil să fuzioneze complet cu personajul său. Hipnotizează prin naturalețe deplină!
Unde încape atâta inimă într-un om?!
Dar marele star e Zack Gottsagen. Actorul cu sindromul Down merită slăvit nu doar pentru că a reușit să răzbată într-o industrie exigentă, ci mai ales pentru că ne încântă cu o prestație formidabilă.
Haios, delicat, de o puritate dezarmantă, Zak e genul de personaj cu care mi-ar plăcea să fiu prieten în viața reală. Scoate tot ce-i mai bun din oameni, fără să aștepte vreo recompensă. „De ziua mea, o să-ți ofer toate dorințele mele”, îi spune la un moment dat tovarășului său.
Adultul de rând poate privi viața ca pe o cursă cu obstacole, contra-cronometru, de-a lungul căreia trebuie să bifeze anumite realizări înainte de a traversa inevitabilul finiș. Zak trece tot acest mecanism înspăimântător printr-un filtru vesel: întâmpină orice provocare cu un zâmbet molipsitor, conștient că nimic nu-i imposibil. Știe exact ce vrea de la viață și nu se va lăsa descurajat de reticența celor din jur.
„Merit și pot”
Prin ochii lui Zak, „The Peanut Butter Falcon” ne amintește cât de prețioasă e viața. Faptul că ai o dizabilitate nu înseamnă că trebuie să trăiești închis între patru pereți, cu draperiile trase. Ai visuri, ai nevoi sociale, ai dreptul să te bucuri de timpul petrecut pe Pământ la fel de mult ca orice altă persoană. Trebuie doar să ridici fruntea și să spui: „Merit”. Și „Pot”.
Filmul scris și regizat de perechea Tyler Nilson - Michael Schwartz e motivațional pentru persoanele cu dizabilități, dar și educativ pentru cei din anturajul lor.
„Degeaba eviți să-l numești retardat, dacă îl tratezi fix ca pe unul!”, îi explică revoltat Shia LaBeouf infirmierei. Eleanor are cele mai bune intenții când îl îngrijește pe Zak ca pe-un copil, dar nu-și dă seama cât de mult îl limitează în felul ăsta.
Apropo de infirmieră, tocmai Dakota Johnson mi se pare veriga slabă a filmului. Deși e o actriță decentă, aici are nenorocul să joace în compania unor tipi care scriu istorie. Oricâte sentimente s-ar chinui să mimeze, e minusculă pe lângă Gottsagen și LaBeouf.
Ca o pilotă pufoasă
Dacă te-ai emoționat la „Green Book”, câștigătorul marelui Oscar de anul trecut, sunt convins că vei îndrăgi și „The Peanut Butter Falcon”.
Au multe în comun, mai ales atmosfera călduroasă care-ți blochează fața într-un zâmbet permanent. Din punctul ăsta de vedere, TPBF e echivalentul cinematografic al unei pilote pufoase în care te cuibărești chicotind.
Găsești filmul pe DVD și Blu-ray – o investiție pe care nu-mi imaginez că ai putea s-o regreți.
Nota: 9,5/10.
