REPORTAJ/ Avram Iancu, bibliotecarul care a sfidat Arcticul: "Am vrut să sărbătoresc Centenarul Marii Uniri”/ FOTO
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Avram Iancu, românul ajuns cunoscut după ce a înotat întregul curs al Dunării de la izvor până la vărsare, este unul dintre cei patru concurenţi din România înscrişi în acest an la Arctic Ultra 6633, cel mai dur maraton de pe planetă. De profesie bibliotecar, Avram Iancu a reuşit să parcurgă doar 60 de kilometri din traseu, fiind nevoit să se retragă din cauza unei accidentări. Sportivul spune că s-a înscris la Arctic Ultra deoarece a vrut să întărească participarea românească în această competiţie şi să marcheze astfel Anul Centenar în care românii aniversează 100 de ani de la Marea Unire.
Cuprins:
S-a înscris la cea mai dură competiţie pentru a sărbători Centenarul Marii Uniri
Avram Iancu este din Petroşani şi a ajuns cunoscut în special după ce a traversat înot Canalul Mânecii, în august 2016, şi apoi a înotat, în vara anului trecut, întregul curs al Dunăriim respectiv 2.860 de kilometri. De profesie bibliotecar, dar un sportiv pasionat, Avram Iancu povesteşte că s-a înscris la Arctic Ultra 6633, cea mai dură competiţie de pe planetă, pentru a sărbători Centenarul Marii Uniri.
„Mi-a venit această idee de a avea o experienţă la Cercul Polar. Între timp, s-au înscris în competiţie Polgar Levente şi Florentina Iofcea. M-am bucurat pentru că Levi îmi este prieten şi coleg sportiv, iar Florentina este o româncă stabilită în Canada care a ales să reprezinte România în competiţie. Am considerat că în acest an al Centenarului Marii Uniri trebuie să fie în această competiţie şi Avram Iancu, pentru a-şi aduce umila sa contribuţie pentru întărirea reprezentării României. Probabil dacă ştiam că va veni şi Tiberiu Uşeriu nu aş mai fi venit, pentru că el ne dovedeşte că reprezintă şi în această ediţie foarte bine România”, spune Avram Iancu.
Hunedoreanul spune că s-a pregătit pentru acest ultramaraton în condiţii de iarnă grea şi a alergat în Munţii Parâng la peste 2.000 de metri, trăgând după el sania specială de concurs, aceasta cântărind, împreună cu echipamentul, circa 25 de kilograme.
El recunoaşte că dacă ştia mai repede că se va înscrie şi Tiberiu Uşeriu, câştigătorul edițiilor anterioare ale Arctic Ultra, nu mai intra în competiţie deoarece consideră că acesta reprezintă cel mai bine România.
S-a accidentat după primii kilometri ai cursei
Avram Iancu povesteşte că a început cursa extrem de bine la Arctic Ultra 6633, însă după doar 11 kilometri a suferit o accidentare la gambă, care ulterior l-a făcut să abandoneze.
„Ceea cea am trăit eu este precum se întâmplă de puţine ori în Formula 1, respectiv fenomenul acela de explozie a motorului exact în momentul în care îi este lumea mai dragă pilotului. Cam aşa s-a întâmplat şi cu mine. Am alergat împreună cu Tiberiu Uşeriu până la kilometrul 11 foarte uşor, eram în grafic, când s-a întâmplat un accident”, explică hunedoreanul.
Sportivul spune că, după start, colegul său Tibi Uşeriu a pornit foarte tare şi a încercat să se ţină după el şi să păstreze ritmul acestuia.
„După ce s-a dat startul, ca de obicei, compatriotul nostru Tibi a plecat tare! Am fost singurul care a reacţionat şi, din primul metru, am fost în acelaşi ritm cu el. Nu mi-a fost greu deloc să duc acest ritm. Eram în grafic din toate punctele de vedere. Însă, la kilometrul 11 al cursei, un 'cuţit' îmi sfârtecă gamba piciorului drept, lateral stânga. Durerea a fost atât de mare încât nu pot să o descriu. Din acel moment, Tibi a reuşit să se desprindă de mine. Am continuat, deşi durerea era foarte mare. În 5 kilometri, mă ajunge din urmă Patrick. Nu pot reacţiona. Aş fi vrut! M-am oprit pentru o scurtă alimentare. Cele 2 minute pe care le-am petrecut în repaus au făcut ca plecarea să fie chinuitoare”, povesteşte Avram Iancu.
El spune că a continuat cursa până la următorul punct de control, însă şi-a dat seama că rana este gravă şi îl va împiedica să continue.
„Doar după câteva sute de metri am reuşit să ies din starea de şchiopătare. Am înţeles că rana e gravă. Totuşi, eram pe locul 3 în acel moment, iar gândul la o medalie pentru România m-a animat. Mi-am păstrat poziţia până la primul punct de control, Artric Cicle, kilometrul 37 al cursei. Acolo, mi-am luat un Tador, am încercat să fac ceva pentru a-mi alina durerea. Am mâncat foarte rapid şi am ieşit din punct cu aceeaşi poziţie, determinat să o duc la capăt”, spune Avram Iancu.
Potrivit relatărilor acestuia, următorii 10 kilometri a fost şi mai greu, iar ritmul său de deplasare a devenit tot mai încet, astfel încât a început să fie depăşit de tot mai mulţi competitori.
„Pornirea a fost la fel de complicată, cu dureri. Pentru încă 10 kilometri am reuşit să păstrez ecartul. Apoi, am fost ajuns din urmă de 2-3 competitori. Ritmul meu de deplasare a devenit mult prea încet. Trecuseră 12 ore şi am parcurs aproape 60 de kilometri (în grafic pentru cei 70 per 24 de ore). Era noapte... am luat decizia să dorm 2 -3 ore, sperând într-o recuperare. Nu găseam un loc potrivit pentru a-mi monta kitul de somn. A trebuit să trag în braţe, sprijinindu-mă pe piciorul stâng şi trăgându-l pe celălalt. Într-un final, găsesc un loc sigur, unde nu puteam fi călcat de maşină. Am început să mă "gospodăresc". În timp ce mă mişcam, şchiopătam de-a binelea. Am intrat în sacul de dormit şi eram în deplină siguranţă. Am mâncat, m-am hidratat şi m-am pus la somn, cu timer-ul setat la 3 ore”, mai povesteşte hunedoreanul.
El îşi aminteşte că a fost găsit de o maşină a organizatorilor competiţiei şi atunci a fost consultat de un medic care nu i-a putut pune un diagnostic, lăsând la latitudinea sa dacă vrea să continue sau nu cursa.
„După o oră, a apărut o maşină a organizatorilor. M-au întrebat dacă sunt în siguranţă. Răspunsul a fost da. Am menţionat, însă, păţania cu piciorul. Medicul a dorit să vadă piciorul. Când am ieşit din sac, primul pas pe care l-am făcut a fost cumplit. La palpare s-a putut observa o durere evidentă în locul amintit, însă nu a putut da un diagnostic precis. "It's up to you" (depinde de tine) mi-a zis doctorul. Atunci am făcut vreo 50 de metri să văd ce simt. Şchiopătam vizibil cu dureri mari. Mă cunosc! Am realizat că rana nu este recuperabilă într-un timp scurt. Am ajuns în starea în care voinţa celor mai dârzi oameni de pe planetă, cumulată la un loc, nu m-ar fi putut duce până la linia de sosire, în timpul impus. În această situaţie, am luat cea mai bună decizie: retragerea din cursă. Aşadar, nu competiţia m-a învins, ci am fost trădat de propriul organism; când îmi era lumea mai dragă şi când totul decurgea conform cu planul de acasă”, afirmă Avram Iancu.
Pregăteşte o nouă încercare extremă pentru Anul Centenar
Chiar dacă a abandonat cursa de la Arctic Ultra, Avram Iancu susţine că acceptă cu demnitate acest lucru şi se gândeşte deja la alte provocări pentru acest an.
„Le mulţumesc tuturor pentru susţinere. În viaţă, trebuie să acceptăm cu demnitate înfrângerile și să privim cu optimism spre viitor (…). Tocmai pentru că este un an special pentru noi, Românii, mi-am permis să fac această aventură pe timpul iernii la Cercul Polar, însă marele meu obiectiv va avea loc tot în timpul verii. Nu pot oferi detalii până nu voi pregăti totul în cel mai mic detaliu”, a spus hunedoreanul.
El a precizat totuşi că va fi o altă aventură extremă legată de sportul care l-a consacrat deja: înotul.
Avram Iancu este bibliotecar în Petroşani, fiind cunoscut însă pentru performanţele obţinute în ultimii ani. Astfel, el a traversat înot Canalul Mânecii, în august 2016, şi apoi, în vara anului trecut, întreg cursul Dunării, unde a înotat 2.860 de kilometri.
Citește și:
VIDEO/ Tibi Uşeriu a câştigat cursa Arctic Ultra 6633 pentru a treia oară la rând! Performanţă unică pentru sportivul român
REPORTAJ/ Levente Polgar, primul concurent cu dizabilităţi de la Artic Ultra 6633: “Am plâns ca un copil când am abandonat”
