Potrivit psihologului Ana-Maria Nătăleţu, citat de site-ul medicpentrutine.ro, un prim pas în depăşirea temerilor este definirea acestora. Acest lucru se poate realiza mai uşor prin intermediul câtorva întrebări la care se impune găsirea unui răspuns adecvat - iată câteva exemple:
- Ce anume il sperie pe cel mic?
- Ce însuşiri îi atribuie insectei respective?
- Ce scenariu îi vine în minte la vederea insectei?
- Temerea îl impiedică să realizeze unele activităţi?
Definind teama vom afla cu ce ne confruntăm şi cât de avansat este sentimentul de frică al celui mic . În această "luptă" cu insectele, părintele trebuie să-şi asume un rol de suport, să-i ofere copilului sprijin pentru a-şi înfrânge teama, fără însă a-l feri complet de obiectul fricii sa
- să discutaţi cu cel mic despre teama sa, explicându-i că este normal şi uman să te temi şi că nu este nimic în neregulă cu el dacă experimentează acest sentiment; asiguraţi copilul de ajutorul pe care îl veţi acorda pentru a-şi depăşi această temere.
- să nu faceţi glume, nici dvs. şi nici ceilalţi adulţi, pe seama temerii copilului ori să-i adresaţi cuvinte precum "Ce eşti tu, un laş?" sau "La vârsta ta, nu îţi este ruşine să-ţi fie frică de insecte?"; toate aceste admonestări nu vor reuşi decât să ştirbească încrederea de sine a copilului şi să-l umilească, nicidecum să-l ajute să se elibereze de frică.
- să nu-l şicanaţi aducând în preajma sa insecte în speranţa că "îi va trece, dacă vede că insecta nu-l răneşte"; copilul riscă să fie traumatizat de incident şi îi va fi tot mai greu să-şi depăşească teama: ţineţi minte că desensibilizarea şi expunerea la stimul trebuie să se facă treptat şi cu responsabilitate.
Citiţi şi alte recomandări pe site-ul www.medicpentrutine.ro!