De unde vine denumirea de Bacalaureat și istoria lui în România
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Examenul de bacalaureat, cunoscut și sub numele de „examenul maturității”, este una dintre cele mai importante etape din parcursul educațional al unui elev. De-a lungul istoriei, acest examen a evoluat considerabil, dar și-a păstrat un rol esențial, și anume de a valida cunoștințele acumulate în învățământul liceal și de a permite accesul la studiile universitare. În România, BAC-ul a cunoscut transformări semnificative, dar și-a păstrat rolul de barometru al pregătirii academice.
Cuprins:
Când a apărut examenul de bacalaureat
Bacalaureatul, ca examen național de absolvire a învățământului secundar, a fost introdus în Franța, la 17 martie 1801, printr-un decret semnat de împăratul Napoleon Bonaparte, care, în acest fel, punea bazele învățământului modern din această țară. El dorea să creeze un sistem de învățământ standardizat, care să certifice nivelul de pregătire intelectuală al tinerilor și să ofere și un criteriu clar pentru admiterea în universități.
Interesant este faptul că, la început, examenul de bacalaureat avea o componentă exclusiv orală și se adresa doar băieților. De altfel, prima promoție a fost cea din 1809 și era alcătuită din 31 de absolvenți, toți bărbați, și evident, burghezi. Fetele au avut acces la acest examen de abia în secolul al XX-lea. Urmând modelul francez, bacalaureatul a fost adoptat treptat în mai multe țări europene și ulterior la nivel mondial.
Deși denumirea și structura pot varia, acest examen are la bază același principiu în majoritatea țărilor, și anume testarea cunoștințelor dobândite în învățământul liceal. Spre exemplu, în Germania, un examen similar, denumit „Abitur”, a fost introdus în secolul al XIX-lea, în timp ce, în Marea Britanie, echivalentul este reprezentat de examenele „A-levels”, o calificare destinată liceenilor de 16 ani și mai mari, aflăm de pe enciclopedia virtuală Wikipedia. La nivel internațional, începând cu 1968, a apărut și Bacalaureatul Internațional (International Baccalaureate), un program educațional de prestigiu recunoscut în peste 150 de țări.
Bacalaureat: ce este și etimologia cuvântului
Bacalaureatul este un examen național standardizat de absolvire susținut de elevi la sfârșitul învățământului liceal, prin care sunt verificate cunoștințele și competențele acumulate pe parcursul celor patru ani de liceu. Reprezintă o condiție esențială pentru liceeni de a obține diploma de bacalaureat și de a se înscrie la universități sau la alte forme de învățământ superior. Acest examen se desfășoară la mai multe materii din programa școlară (română, matematică sau istorie, plus alte materii de specialitate).
Termenul de „bacalaureat”, cu forma de plural „bacalaurate”, își are originea în cuvântul francez „baccalauréat”, care, la rândul său, provine din termenul latin „baccalaureatus”. Etimologia acestui cuvânt își are rădăcinile în expresia latină „bacca laurea”, care se traduce prin „boabe de laur”, simbolul gloriei și al victoriei în Roma antică, care era folosit pentru a onora eroi, poeți și oratori, conform Deștepți.ro. Ulterior, în Evul Mediu, acest termen a fost adoptat în contextul academic. În universitățile europene din acea perioadă, un „baccalaureus” era studentul care trecea primul nivel al studiilor superioare, dobândind dreptul de a preda.
Un secol de bacalaureat în România
Istoria examenului de bacalaureatul în România a început în urmă cu un secol. Încă din perioada interbelică, liceul din România era gândit ca o instituție axată pe formarea generală, fără orientare profesională, specializarea urmând să aibă loc ulterior, în cadrul universităților sau al unor instituții dedicate. Examenul de bacalaureat a fost introdus în anul 1925, în timpul guvernării liberale conduse de Ion I. C. Brătianu, sub conducerea reputatului chirurg, profesor universitar și om politic Constantin Angelescu (1869-1948), cel care avea ca deviză „Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”.
Considerat un reformator important al sistemului educațional românesc interbelic, acesta a fost și membru de onoare al Academiei Române. La momentul introducerii Bacalaureatului, Angelescu deținea funcția de ministru al Instrucțiunii publice, echivalentul actualului ministru al Educației, potrivit Wikipedia. Așa cum se menționa în Legea nr. 77/1929, scopul examenului de bacalaureat era acela „de a verifica cunoștințele elevilor la materiile cele mai importante și, mai ales, de a dovedi influența studiilor parcurse asupra formării cugetării lor, deci, cu chipul acesta, a selecționa pe cei care dovedesc că sunt în stare să urmeze studiile de specializare universitară cu folos”.
Când a avut loc primul Bacalaureat în România
Examenul de bacalaureat era structurat pe atunci în două sesiuni. Cea de vară se desfășura între 25 iunie și 10 iulie, iar cea de toamnă era organizată între 15 și 30 septembrie. Probele orale erau considerate mai dificile decât cele scrise, iar candidații trebuiau să susțină trei examene scrise, toate cu caracter eliminatoriu. Pentru asigurarea transparenței, fiecare comisie de evaluare era alcătuită din șapte membri, care erau desemnați direct de minister.
Printre disciplinele la care se dădea examen se numărau limba și literatura română, istoria românilor, geografia României, educația civică și o limbă modernă, la alegere. În plus, elevii trebuiau să susțină încă două examene la discipline „speciale”, care se stabileau în funcție de profilul liceului. La acea vreme, absolvirea cursurilor liceale era o adevărată provocare, iar BAC-ul era perceput un adevărat „examen al maturității”.
Prima promoție a absolvenților de acum un secol a numărat 30 de elevi, pentru ca, 14 ani mai târziu, numărul acestora să depășească 7.700 de absolvenți de liceu. Participarea la examenul de bacalaureat nu era gratuită, candidații fiind nevoiți să achite o taxă, cu excepția celor care proveneau din familii cu venituri modeste. După promovarea examenului, fiecare absolvent primea o diplomă de bacalaureat, document oficial recunoscut în întreaga țară. În schimb, diplomele obținute în străinătate nu aveau valoare juridică decât după ce erau analizate de o comisie specială, care avea competența de a decide echivalarea, de a o respinge sau de a solicita susținerea unor probe suplimentare pentru validarea cunoștințelor candidatului.
Mircea Eliade a susținut primul Bacalaureat din România
Unul dintre tinerii care au trăit pe propria piele emoțiile primului examen de bacalaureat din România a fost Mircea Eliade, cel care mai târziu avea să devină filosof și romancier celebru, precum și unul dintre cei mai apeciați specialiști în istoria religiilor din lume. Acesta s-a înscris la sesiunea din toamnă, deoarece a rămas corigent şi nu a putut da BAC-ul în vară.
Experiența primului Bacalaureat a împărtășit-o în lucrarea sa autobiografică, intitulată „Romanul adolescentului miop”. Deși a fost scrisă pe vremea când Eliade era doar un adolescent, romanul a fost publicat în 1989, la trei ani după moartea sa. Conform Shtiu.ro, acesta evocă tensiunea zilelor din timpul examenului de bacalaureat, afirmând: „Cei care învăţau înainte, acum, se surmenează. Nimeni nu ştie ce se va petrece precis la bacalaureat. Profesorii şi-au pierdut calmul, băieţii sunt înspăimântaţi. În loc de comisia amabilă, aleasă din profesorii liceului, cu care am copilărit şi care ne cunosc, vom întâlni comisii severe, care ne vor cântări în trei minute, definindu-ne suficienţi sau insuficienţi pentru Universitate”.
Singurul din liceul lui care a luat BAC-ul
Pentru elevii care se pregăteau să dea examenul maturității, obținerea „patalamalei”, adică diploma de Bacalaureat, reprezenta un vis. Și adolescentul miop Eliade își exprima aceeași dorință arzătoare, și anume să ajungă într-o bună zi să țină în mână mult râvnita diplomă. Imediat ce a părăsit sala de examen, el s-a grăbit să-și calculeze media, sprijinindu-se de zidul liceului. Potrivit socotelilor sale, obținuse media șase, suficientă pentru a promova.
Emoțiile au atins apogeul în clipa în care au fost afișate notele finale. Văzându-și numele pe lista cu elevii care au promovat examenul, a fost cuprins de o bucurie copleșitoare și a strigat: „Am scăpat, am scăpat!”. Mircea Eliade a fost singurul elev din liceul său care a promovat sesiunea de toamnă a examenului de bacalaureat din urmă cu o sută de ani. „Mi-am citit numele cu ochi tulburi. Prietenii m-au sărutat. Iată că încep răsplătirile!”, a mai scris el, în cartea autobiografică.
Calendar Bacalaureat 2025 (sesiunea de vară)
Calendarul examenului de Bacalaureat 2025 a fost publicat în Monitorul Oficial. Structura rămâne aceeași și în acest an, cu două tipuri de evaluări: competențe și probe scrise. Totuși, în acest an, BAC-ul vine cu schimbări importante în ceea ce privește modul de înscriere la examen și datele la care elevii absolvenți de clasa a XII-a vor susține probele orale și scrise. Astfel, înscrierea pentru sesiunea de vară se face în două etape. Prima a fost în luna decembrie anul trecut, pentru probele de competențe, în timp ce pentru, pentru probele scrise, înscrierile se fac în perioada 2-6 iunie 2025.
Competențele lingvistice de comunicare orală în limba română, într-o limbă de circulație internațională (engleză, franceză etc.) și cele digitale au avut loc deja la sfârșit de ianuarie și început de februarie. O singură dată au mai avut loc probele de competențe în timpul iernii, și anume în 2018. Perioada de înscriere pentru sesiunea de vară a examenului scris de bacalaureat este cuprinsă între 2 și 6 iunie. Prima probă va avea loc pe 10 iunie, iar ultima pe 16 iunie, conform calendarului publicat de Edupedu.ro, după cum urmează:
10 iunie: Limba și literatura română, proba E.a);
11 iunie: Proba obligatorie a profilului, proba E.c);
13 iunie: Proba la alegere a profilului și specializării, proba E.d);
16 iunie: Limba și literatura maternă, proba E.b);
20 iunie: Afișarea rezultatelor, vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor;
23-24 iunie: Vizualizarea lucrărilor scrise și depunerea contestațiilor;
30 iunie: Afișarea rezultatelor finale.
