Pasărea dropie este una pe cale de dispariție în țara noastră. Dacă în trecut dropia putea fi observată în mai multe zone din țară, în prezent doar câteva exemplare au mai fost descoperite de ornitologi în zona județului Bihor.
Cuprins:
Specia de păsări dropie este însă amenințată pe plan mondial, nu doar în România. O pasăre foarte frumoasă, dropia este foarte rar observată pe întregul teritoriul al Europei.
Pasărea dropie, a cărei denumire științifică este Otis tarda este o specie de stepă din familia Otididae.
Masculul de dropie este cea mai masivă pasăre din Europa, putând ajunge până la 18,5 kg. Este pasărea cea mai grea care se poate înălța în zbor.
Femelele sunt mult mai mici, cântărind între 3,5 și 5 kg. Anvergura aripilor este cuprinsă între 210-240 cm la mascul şi 170-190 cm la femelă.
Este, deci, o specie mare, înaltă, masculul fiind semnificativ mai mare decât femela, cu capul gri-albăstrui iar gâtul şi pieptul maro-ruginii.
Penajul masculului este impresionant în perioada de cuibărit, când se poate împrerechea cu până la cinci femele. Masculii sunt maturi sexual abia de la vârsta de 5 ani, în condițiile în care durata medie de viață a dropiei este doar de 10 ani.
Masculii se întrec în spaţii deschise în prezenţa femelelor. Datorită dimensiunilor şi comportamentului social de grup masculii nu au prădători. Cuibul este aşezat în adâncituri ale solului, căptuşite superficial cu vegetaţie. Masculul nu contribuie la incubaţie sau la creşterea puilor. Populaţia europeană este sedentară, iar cea asiatică migratoare.
Numele de gen provine din grecescul otis – spic de grâu sau ovăz, cu referire la asemănarea dintre firele spicului şi penele situate în zona gâtului sub cioc, în penajul nupţial al masculului. Numele de specie provine de la cuvântul latin tarda – încet, cu referire la stilul de mers al acestei specii, arată Societatea Ornitologică Română.
Este o pasăre tăcută, dar în perioada de cuibărire scoate un țipăt ca un lătrat.
Dropia reprezintă o specie periclitată pe plan mondial. Din cauza fragmentării habitatelor sale întregi de odinioară (sau chiar a nimicirii acestora), pasărea a dispărut din cea mai mare parte a Europei până la mijlocul anilor 1950. În prezent, există populații în Peninsula Iberică, Bazinul Carpatic, Germania, Ucraina şi în zonele de șes din Rusia.
În România s-a găsit dropie până acum câteva decenii în Bărăgan, în prezent mai apare uneori pe teritoriul orașului Salonta, județul Bihor respectiv al comunei Beba Veche, județul Timiș.
Conform evidențelor fondurilor de vânătoare din 1988, se estima că ar fi rămas în jur de 48 de dropii în toată țara. După anii 1990, specia este considerată dispărută din România. Observațiile de pe teren din ultimii 13 ani ale Grupului Milvus confirmă existența unei populații transfrontaliere, de circa 40-50 de exemplare, în zona Salontei.
Dropia se hrănește cu vegetație, fasole verde și mazăre, dar și cu insecte sau mici vertebrate. În lunile reci, frunzele, seminţele şi bulbii sunt componentele principale ale hranei zilnice.
Costica2023 29.01.2024, 15:57
sunt printre cele mai mari păsări zburătoare din Europa și Asia
Costica2023 29.01.2024, 15:57
au un penaj maro sau gri, iar masculii pot avea o colorație specifică în perioada de cuibărire
Costica2023 29.01.2024, 15:58
se adaptează la o varietate de habitate, de la câmpii și pășuni la terenuri agricole
Costica2023 29.01.2024, 15:58
contribuie la controlul populațiilor de insecte și la menținerea echilibrului în ecosistemele în care trăiesc
Costica2023 29.01.2024, 15:59
Prin hrănirea cu insecte și semințe, acestea au un impact ecologic semnificativ