Specii de păsări din România - cele mai cunoscute specii de păsări din țara noastră
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Specii de păsări din România. Păsările sunt ființe fascinante, atât prin zborul lor, cât și prin cântec sau frumusețea penajului. Puțini dintre noi știm însă care sunt chiar și cele mai cunoscute specii de păsări din România, de al cărui cântec ne bucurăm atunci când le putem asculta în liniște.
Cuprins:
Câte specii de păsări sunt în România
Potrivit Societății Române de Ornitologie, în țara noastră au fost identificate aproape 400 de specii de păsări, mai exact 398. Multe dintre aceste specii de păsări din România sunt, de fapt, păsări migratoare, care vin la noi doar pe timpul anotimpului călduros. La nivel mondial, au fost descoperit însă peste 10.000 de specii de păsări.
Cele mai mari specii de păsări din România
În prezent, cele mai mari păsări din lume sunt struţii africani, la care masculul atinge 2, 75 metri înălţime şi greutatea de până la 155 kilograme.
În ceea ce privește lista de specii de păsări din România, cea mai mare pasăre din fauna noastra era, până nu demult, dropia. Un mascul de dropie atingea, în medie, 16-18 kg, unele exemplare record cântărind peste 20 kg. Însă, din nefericire, dropiile au dispărut cu totul ca păsări clocitoare din ţara noastră. Astăzi, mai apar în trecere câteva exemplare din Ungaria sau stepele ucrainene.
Astăzi, cele mai mari zburătoare de la noi au ramas pelicanii creţi (Pelecanus crispus), urmaţi de rudele lor apropiate, pelicanii comuni (Pelecanus onocrotalus), specie puţin mai mică decât predecenta.
Ambii pelicani mai supravieţuiesc doar în Delta Dunarii, unde viitorul le este amenințat de ritmul cu care se dezvoltă construcțiile în zonă.
Cele mai mici specii de păsări din România
În România trăiesc unele dintre cele mai mici păsări din lume, unele exemplare, mai rare ce este drept, fiind chiar mai mici decât pasărea Colibri, catalogată ca cea mai mică din lume în momentul actual.
Ochiul boului sau pănţăruşul- Troglodytes troglodytes este una dintre ele. Aparţine unei familii impresionant de numeroase, cu peste 80 de specii, răspândite majoritar pe continentele americane. În întreaga Eurasie trăieşte o singură specie, aceeaşi cu piticul din tufişurile şi fâneţele noastre. Domeniul acestui mic nobil înaripat cuprinde şi zonele de verdeaţă relativ liniştite din preajma aşezărilor umane.
Pănțărușul nu depăşeşte lungimea de 11 cm de la vârful pliscului la cel al cozii. În mod obişnuit, are 9-10 cm lungime, doar cele mai „solide” exemplare atingând limita de 11 cm.
Dar cea mai mică dintre multe specii de păsări din România este însă auşelul (Regulus regulus). Este un personaj sedentar al avifaunei noastre, nepărăsindu-ne ţara nici în iernile grele, când se retrage în zonele păduroase mai joase, el fiind, altminteri, un iubitor al pădurilor montane de conifere. Micuţul şi vioiul auşel iubeşte mai ales pădurile mixte şi de conifere de la altitudinea de 700-800 metri. În iernile aprige. ajunge şi în Lunca şi Delta Dunării. Ca lungime, nu depășește de 8,5-9,5 centimetri, iar cu aripile deschise de abia dacă atinge 14 cm. Greutatea unui aușel este nu mai mare de 7 grame.
Specii de păsări migratoare din România
Migrația păsărilor este un fenomen ciclic, întâlnit la sute de specii din întreaga lume. În țara noastră se află atât păsări care pleacă toamna în țările calde și revin primăvara, cât și specii care petrec iarna la noi și se întorc în această perioadă în nordul Europei.
La începutul lunii martie, se întorc păsările care se hrănesc cu semințe, gândăcei sau resturi de plante. Printre primele care revin în țară se află cinteza, mierla, barza, privighetoarea, sturzul cântător, graurul, măcăleandrul, stârcul și grangurul.
- Rândunica. Este cea mai cunoscută pasăre călătare, are coada despicată, iar pe spate este neagră-cenușie și în restul corpului albă. Este de talie mică și, de obicei, își face cuib la streașina casei, prin grajduri, poduri sau chiar în casele nelocuite ale oamenilor.
- Mierla. Ca și in cazul cintezelor, masculii răman la noi în țară peste iarnă, iar tinerii și femelele migrează în regiuni mai calde. Și ele se întorc devreme, mai exact în această perioadă.
- Cinteza. Are un penaj frumos și un tril deosebit. Numai exemplarele tinere și femelele migrează și se întorc la începutul lui martie.
- Macaleandru. Această pasăre cântătoare mică se întoarce din migrație atunci când vegetația este deja crescută și poate găsi cu ușurință adăpost și hrană
- Grangurul. Trăiește de obicei în păduri și este puțin mai mare decât mierla. Este galben-auriu și cantă foarte frumos, mai ales în perioada împerecherii.
- Stârcul. Este o pasăre migratoare, de baltă, asemănătoare cu barza, dar de talie mai mică, ce se hrănește cu pește. Are ciocul, gâtul și picioarele lungi și, de obicei, are un smoc de pene pe cap.
- Sturzul. Această pasăre este de mărimea unei mierle. Construiește un cuib care seamănă cu o oală de lut, foarte măiastru lucrat, numai cu ajutorul ciocului. Ouăle lui sunt albastre, cu pete maronii.
- Graurul. Se întâlnește în stoluri imense, la marginile pădurilor. Mai ales primăvara are un colorit foarte frumos, negru-violet, cu pete albe. El își construiește cuibul în forma unei pungi care atârnă în copaci.
- Ciocârlia. Sosirea ei este semn că primăvara s-a stabilit în mod definitiv în locurile în care ea s-a așezat. Este o pasăre călătare de talie mică, cu pene pestrițe, cântătoare și care obișnuiește să zboare la mari înălțimi. Este considerată și fiica soarelui sau fata care s-a îndrăgostit de soare.
- Berzele. Barza este o pasăre carnivoră, care se hrănește cu broscuțe, peștișori sau șoareci. Pe vremuri, nu se apropiau de oameni, însă acum sunt sate în care există câte un cuib de barză pe fiecare stâlp.
- Privighetoarea. Această pasăre face parte dintre speciile cântătoare. Ca și pupăza, spre exemplu, ea migrează singură, nu în stoluri, și se întoarce când vegetația este deja crescută, pentru a găsi insecte.
- Cucul. Este o pasăre singuratică ce ajunge devreme din țările calde și care își poate depune ouăle și în cuibul altor păsări. Cântă toată primăvara strigându-și numele
- Descoperă și cele specii de animale sălbatice din România și unde trăiesc ele
Specii de păsări pe cale de dispariție din România
În România sunt tot mai multe specii de păsări pe cale de dispariție sau chiar deja dispărut, cum este dropia.
O estimare a Societății Române de Ornitologie arată că peste 100.000 de păsări mor anual din cauza liniilor electrice de mare tensiune. În plus, invadarea mediului natural al acestora este un alt factor important.
- Acrocephalus paludicola -Lăcarul de pipirig
- Anser erythropus- Gârliţă mică
- Aquila heliaca -Acvila de câmp sau Acvila imperială
- Branta ruficollis -Gâsca cu gât/piept roșu
- Clanga clanga -Acvila țipătoare
- Clangula hyemalis -Rața cu coadă lungă
- Falco cherrug -Șoimul dunărean sau Șoimul sacru
- Melanitta fusca -Rața catifelată
- Neophron percnopterus -Hoitarul alb sau Vulturul egiptean
- Numenius tenuirostris -Culicul cu cioc subțire
- Oxyura leucocephala -Rața cu cap alb
- Pelecanus crispus -Pelicanul creț
- Puffinus yelkouan -Ielcovan
Pe lângă lista de specii pe cale de disparție din România, specialiștii susțin că o scădere semnificativă al numărului de exmplare se întâlnește în rândul cocoșului de mesteacăn, la unele răpitoare de zi precum vulturul pleșuv și negru și pajura, dar și la unele specii de câmpie, precum ciocârlia, prepelița și potârnichea.
Specii de păsări care trăiesc în orașele din România
Trilul lor ne încântă dimineţile, iar zborul lor ne duce cu gândul la libertate. Fie că le auzim de la fereastră sau le vedem și ne bucurăm de câântecul în parcuri și grădini publice, iată care sunt cele mai cunoscute specii de păsări din România întlnite în orașe.
Vrabia - Passer domesticus
Vrabia s-a adaptat foarte bine în mediul urban și consumă orice fel de hrană antropică. Este cea mai cunoscută pasăre mică de pe la noi. În România trăiesc trei specii de vrăbii: vrabia de casă, vrabia de câmp și vrabia negricioasă. Vrabia de casă o vedem cel mai des în oraș. Este acea pasăre mică și gălăgioasă pe care o vedem în tufe și în copaci.
Cioara - Corvus frugilegus
Cioara este frecvent întâlnită și în parcurile din orașele mari. Există două ciori: cea de semănătură și cea grivă. Cioara de semănătură e neagră toată și stă mai mult pe terenuri
Guguștiucul - Streptopelia decaocto Frivaldszky
E gri deschis și are un inel în jurul gâtului. La noi a apărut în urmă cu mai puțin de 100 de ani, venind din India, dar se pare că își extinde aria naturală. Seamănă cu un porumbel și îl vedem în multe localități, atât urbane, cât și rurale.
Porumbelul - Columba livia f. domestica
Porumbelul este cea mai veche pasăre domestică – de-aici obiceiul porumbelului de oraș de a cuibări la înălțimi, pe clădirile din localități. El și-a dezvoltat această abilitate să mănânce orice, să fie pe lângă oameni. Cu cât are mai multă mâncare, cu atât clocește mai mult.
Stăncuța - Corvus monedula
E tot o corvidă, dar mai mică decât ciorile și cu ochii albaștri. Are o viață socială complexă, formează des perechi pe viață. E asemănătoare cu cioara de semănătură, dar are un colorit negru cu nuanțe de gri. Mănâncă lăcuste, muște, furnici, omizi, și, iarna, cereale, fructe, semințe.
Pescărușul - Larus argentatus
E o specie de apă, dar în orașe își face cuibul și pe clădiri. E omnivor și vizitează rampele de gunoaie, fură hrana altor păsări, mănâncă amfibieni, reptile, păsări de talie mică, cadavre. S-au adaptat foarte bine la viața din marile orașe. Sunt și foarte agresivi și puternici.
Gaița - Garrulus glandarius
E cea mai colorată specie de ciori. Are aproape tot corpul ruginiu, fundul alb și striații albastre pe aripi. Consumă mai ales ghinde, pe care le ascunde pentru iarnă.
Coțofana - Pica pica
Coțofana are capul și spatele de culoare neagră și abdomenul alb, plus o coadă lungă, de aproape aceeași lungime ca restul corpului. Cuibul e în formă de glob și are două ieșiri pentru adulți. Cuplurile de coțofene rămân împreună mai multe sezoane și atât masculul, cât și femela se îngrijesc de pui. Coțofenele se adună în grupuri de aproximativ zece și caută hrană împreună, adică resturi alimentare, stârvuri, mamifere și păsări mici, dar și cereale și fructe.
Rața mare - Anas platyrhynchos
E strămoșul raței domestice și cea mai comună rață sălbatică din România, întâlnită frecvent în apele din orașe. Este hrănită des de oameni cu de toate, deși ea mănâncă, de fapt, plante acvatice, insecte și moluște.
Lișița - Fulica atra
Lișița e neagră, are o pată albă pe frunte, ciocul alb și ochii roșii. O vedem des pe lacuri și iazurile din orașe. Cuibărește la marginea stufului. Ea se scufundă îndelung pentru a se hrăni cu alge și vegetație acvatică.
Cucuveaua - Athene noctua
Este acea specie despre care se crede că este dăunătoare, că prevestește moartea, dar este doar o altă legendă. Ea e o specie mică de bufniță, are cam 22 de cm înălțime, 180 grame greutate, se plimbă și ziua, și noaptea. Cucuveaua mai mănâncă, pe lângă molii, păsări, amfibieni, rozătoare. E sedentară și își face cuibul în cavități, în scorburi, cariere și clădiri.
Mierla - Turdus merula
Este o altă specie pe care o vedem foarte des. E o pasăre neagră, micuță, cu cioc portocaliu, femela fiind mai gri-maronie. Mierlele merg mult pe jos și cântă și dimineața, și seara. Își face cuib într-un număr mare de habitate: tufișuri, parcuri, grădini, lizierele pădurilor.
Graurul - Sturnus vulgaris
Graurul se numără printre cele mai comune specii de păsări din România. E o pasăre cântătoare cu irizații metalice verzui și violet. Se deplasează în stoluri mari în căutarea hranei. Cei din Transilvania și nordul Moldovei migrează, pe când cei din sud rămân iarna.
Ciocănitoarea pestriță - Dendrocopos major
Ciocănitorile din oraș se pot auzi mai degrabă decât vedea, pentru că bat în scoarțele copacilor. Ciocănitoarea pestriță mare nu e pretențioasă și cuibărește în habitate variate: păduri, grădini, livezi, parcuri. Îi place să se hrănească pe pământ, mănâncă viermi, consumă seva copacilor, larve, furnici, caută pe sub materialul lemnos.
Țicleanul - Sitta europaea
E tot mic, colorat cu albastru și portocaliu și poate fi văzut în păduri și în parcuri cu copaci bătrâni. Cuibărește în scorburi naturale și artificiale. Consumă insecte, semințe, ghinde.
Sticletele - Carduelis carduelis
Sticletele e o pasăre foarte colorată, care cântă mult. E micuț, are vreo 12 cm și e viu colorat, cu o pată roșie pe față. Iarna îi poți vedea în grupuri mari, hrănindu-se printre scaieți.
Pițigoiul- Paridae
Are creștetul capului, aripile și coada albastre și pieptul galben. E discret când cuibărește și gălăgios în timpul iernii. Mănâncă melci, căpușe, fructe mici și semințe și este una dintre cele mai simpatice specii de păsări din România.
