Glicemia la control pentru animăluţele noastre!
Urmărește Libertatea in Google Discover
Ai observat în ultima vreme că pisica sau câinele tău bea mai multă apă şi urinează tot mai des? De vină poate fi căldura, dar ar fi bine să consulţi un medic veterinar, să nu fie bolnav de diabet. Iată şi alte simptome care trădează boala:
† mănâncă mult, dar scade în greutate;
† blana îşi pierde luciul şi frumuseţea;
† începe să năpârlească;
† devine apatic şi nu mai are chef de joacă;
† nu mai vede bine sau orbeşte.
Diagnostic şi îngrijire
Medicul veterinar va stabili dacă este vorba de diabet analizând glicemia din sânge. Tot el va indica tratamentul necesar şi hrana cea mai potrivită. Mâncarea de regim este foarte importantă, cât mai săracă în grăsimi şi bogată în fibre şi minerale. În magazinele de profil se găsesc preparate speciale pentru animalele cu diabet. Dacă micul tău prieten are diabet zaharat, va avea nevoie de pastile sau injecţii cu insulină în fiecare zi. Medicul îţi va arăta cum se fac injecţiile sub piele, cu un ac foarte fin, şi îi poţi face tratamentul acasă.
ATENŢIE LA KILOGRAME!
Animalele grase suferă de diabet la maturitate mai frecvent decât cele care au o greutate normală. Trebuie să ştii că există anumite rase predispuse la această boală: din neamul pisicesc, birmanezele sunt mai des afectate, iar dintre rasele de câini se îmbolnăvesc îndeosebi caniche-ul, labradorul, schnauzerul pitic sau terrierul.
Sfatul specialistului
Raluca Neagoe, medic veterinar, clinica Tazy Vet
Analizele de sânge se fac anual
Odată stabilit diagnosticul, respectarea tratamentului şi scăderea în greutate a pisicii sau a câinelui sunt foarte importante. Pentru fiecare specie în parte, există scheme specifice de tratament care includ fie administrarea de insulină, fie medicamente hipoglicemiante, după caz. Glicemia trebuie controlată frecvent, iar starea de sănătate a animalului trebuie evaluată odată la 4 sau 6 luni. Diabetul este o boală care poate fi ţinută sub control şi este uşor de diagnosticat, de aceea recomandăm analize de sânge complete cel puţin o dată pe an.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei
