Instrumente muzicale de suflat

Instrumente muzicale de suflat

Cele mai comune instrumente de suflat sunt din lemn și din alamă.

Clarinet

Acest instrument a fost creat în anii 1700 și este unul dintre cele mai cunoscute tipuri de instrumente de suflat.

Buzunarul este prevăzut cu o singură ancie (mică lamă elastică fixată în muștiucul unui instrument de suflat pentru a produce sunete sau pentru a le intensifica) și are o formă de tub cilindric. Este similar în multe privințe cu oboiul, deși este mai ușor de cântat, adică perfect pentru începători.

De la originile sale de la sfârșitul anilor 1700, clarinetul a cunoscut numeroase modificări până în anii 1800. De atunci încoace, structura sa a rămas relativ constantă.

Clarinetele sunt utilizate frecvent în orchestre și formații de concert, precum și în ansambluri de jazz.

Fagot

Fagotul a fost văzut pentru prima dată în orchestre la începutul secolului al XVII-lea și a devenit din ce în ce mai frecvent în secolul al XVIII-lea.

Designul fagotului este puțin neobișnuit, provenind de la curtal, un instrument muzical timpuriu.

Este alcătuit dintr-o țeavă alungită care crește treptat în diametru și este pliată în două, astfel încât poate fi ținută cu două mâini.

Țeava este compusă din lemn și se bazează pe deschiderea și închiderea găurilor de pe instrument pentru a schimba înălțimea notelor – similar cu un clarinet și un saxofon.

Pentru a cânta la fagot, se suflă printr-o trestie dublă care este conectată la un muștiuc metalic curbat.

Fagotul are o intonație relativ joasă, deși nu la fel de joasă ca fratele său mai mare, contrabasul, care este semnificativ mai mare.

Saxofon

Saxofonul a fost inventat și dezvoltat în Belgia în anii 1840.

Deși corpul saxofonului este de obicei fabricat din metal, acest instrument este clasificat din punct de vedere tehnic ca instrument de suflat din lemn.

Saxofonul are o piesă cu o singură ancie și aproximativ 22 de clape care se deschid și se închid pentru a modifica înălțimea sunetului.

Este un instrument popular în rândul începătorilor datorită versatilității sale și a faptului că un nivel intermediar poate fi atins relativ repede, în comparație cu alte opțiuni.

Deși inițial a fost folosit în muzica clasică, începând cu anii 1920 a fost utilizat în tot felul de genuri moderne, poate cel mai mult în jazz, unde este prezent în aproape toate genurile muzicale, de la swing până la jazzul contemporan.

Tuba

Tuba este cel mai mare instrument din familia alămurilor.

Tuba se aude mai ales în orchestre și fanfare, dar datorită registrului său de bas, este uneori folosită în jazz ca substitut al contrabasului.

Trombon

Acest instrument de suflat este descendent al trompetei. Trombonul are o piesă de gură similară și un clopot evazat, dar dispune de o clapetă în loc de supape pentru a schimba înălțimea notelor.

Numele său provine. de fapt, din cuvântul italian pentru „trompetă mare”. Inițial numit „sackbut”.

Registrul muzical al instrumentului este relativ jos, dar suficient de înalt pentru a putea traversa diferitele clape muzicale. 

Flaut

Flautul este unul dintre primele instrumente care au fost create vreodată și a fost modelat dintr-o varietate de materiale de-a lungul secolelor.

Are o istorie îndelungată în care a fost construit din lemn și os, dar flautul modern este confecționat din argint și alte metale, conform jazzfuel.com.

Cele mai multe flaute sunt suflate lateral, deși unele variante mai puțin cunoscute ale instrumentului sunt suflate la capăt, ceea ce îi conferă un aspect asemănător cu cel al unui fluier de tinichea.

Flautul nu are o ancie și se bazează pe mișcarea aerului printr-o deschidere pentru a produce un sunet.

O orchestră poate avea până la cincisprezece flaute, în funcție de configurație, și apare în multe stiluri mai moderne de jazz.

Flautul Piccolo

Deși are un aspect similar, flautul Piccolo are aproximativ jumătate din dimensiunea flautului tradițional.

De fapt, numele instrumentului se traduce exact prin „jumătate de mărime” în italiană.

Cunoscut uneori sub numele de flauto piccolo, Piccolo are cel mai înalt registru din familia instrumentelor de suflat din lemn cu glas.

Trompetă

Trompeta este probabil cel mai popular instrument de suflat, iar mulți muzicieni începători încep să cânte la ea.

Ca și saxofonul, este incredibil de versatilă. Are un sunet viu, care poate fi auzit într-o varietate de genuri, de la clasic la pop și jazz.

Spre deosebire de saxofon însă, este foarte veche, existând versiuni primitive ale trompetei despre care se crede că au fost folosite ca dispozitive de semnalizare în culturile antice.

Eufoniu

Eufoniul este un instrument de alamă care seamănă cu o tubă, doar că este mai mic.

Face parte din familia „saxofonilor” care a fost dezvoltată de Adolphe Sax – inventatorul saxofonului.

Eufoniul propriu-zis a fost inventat de Sommer din Weimar în 1843. Are o gaură conică largă asemănătoare unei tube și se ține vertical, cu clopotul orientat în sus.

Este un element comun în marșurile militare și în fanfarele de alamă datorită capacității sale de a se îmbina cu alte instrumente de alamă.

Muzicuță

Muzicuța este unul dintre cele mai accesibile tipuri de instrumente de suflat la care poți cânta.

Folosită adesea în muzica blues și folk, muzicuța este un instrument de suflat simplu.

Muzicuța conține trestii care produc note diferite în funcție de lungimea lor. Sunt ușoare și, de obicei, ieftine.

Cimpoi

În general asociat cu Scoția, cimpoiul este un instrument neobișnuit care datează din anul 100 î.Hr.

Variante ale acestui instrument pot fi găsite în Europa, Africa de Nord, în Golful Persic și în unele părți ale Asiei.

Instrumentul este format din mai multe țevi și un sac confecționat din piele de animal sau țesătură. Țevile produc un sunet prin vibrația fie a unei singure ancii, fie a unei ancii duble.

În cazul majorității cimpoaielor, sacul este umplut cu aer prin intermediul unui tub de suflat și este dirijat prin țevi prin aplicarea unei presiuni din brațe.

Este destul de complicat de cântat la cimpoi.

Sursa foto: 123rf.com

 Când și cum a apărut roata. Care este istoria roţii