Cine a „inventat” vata de zahăr și cum a ajuns atât de populară
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Una dintre bucuriile copilăriei multora dintre noi a reprezentat-o vata de zahăr sau vata pe băț, așa cum mai era ea cunoscută. Această „delicatesă” pufoasă, dulce și colorată continuă și astăzi să bucure milioane de copii, iar pe noi, adulții, să ne amintim de vremurile demult apuse și, de ce nu, să le retrăim savurând o vată de zahăr la o plimbare prin parc.
Cuprins:
De aceea, ne-am gândit să-ți spunem mai multe lucruri interesante despre acest desert, multe dintre acestea neștiute până acum.
Cine a inventat vata de zahăr
Vata de zahăr este un desert cu o vechime mai mare decât ți-ai putea închipui. Mai exact, anul acesta va împlini venerabila vârstă de 125 de ani.
Vata de zahăr a pornit de la o simplă gustare, care a fost servită pentru prima dată în Nashville (Tennessee, SUA). Norișorul pufos din zahăr s-a născut în anul 1897, din ideea lui William James Morrison, un cunoscut dentist din orașul american, dar și autor de cărți pentru copii.
El s-a gândit să le ofere copiilor ceva deosebit de care să se bucure, atât ei, cât și generațiile următoare de copii americani și nu numai. Și a reușit, asta pentru că invenția sa avea să devină un fenomen global!
Morrison și-a unit forțele cu cofetarul local John C. Wharton. Împreună, cei doi au creat o mașinărie care învârtea zahărul încălzit într-un vas, apoi îl topea, iar în final îl sufla printr-o sită fină, creând fire de zahăr a căror textură semăna cu vata.
Vata de zahăr are diferite nume în funcție de țara unde se comercializează. Spre exemplu, în Anglia se numește „ață de gunoi”, în timp ce în Australia și în Finlanda poartă denumirea de „ață dentară”.
În Țările de Jos, vata pe băț este cunoscută sub numele de „suikerspin”, care se traduce prin „păianjen de zahăr”. În schimb, în Franța se numește „barbe à papa”, ceea ce în traducere liberă înseamnă „barba lui tata”.
- Poate te interesează și câteva rețete de deserturi fără zahăr
Cum a devenit atât de populară vata de zahăr
Cei doi inventatori ai vatei de zahăr au avut nevoie de nu mai puțin de șapte ani pentru a-și face cunoscută invenția publicului larg. S-a întâmplat în 1904, cu ocazia Târgului Mondial de la St. Louis, unul dintre cele mai importante evenimente de profil ale acelor vremuri, care s-a întins pe durata a opt luni (aprilie-decembrie).
Cele peste 20 de milioane de viziatori au luat un prim contact cu vata de zahăr a lui Morrison și Wharton, care la acel moment era cunoscută sub denumirea de „ața de zână”.
Spre încântarea celor doi, reacțiile au fost dintre cele mai bune. Și asta, în ciuda prețului destul de piperat pentru acele vremuri. O vată pe băț s-a vândut atunci cu 25 de cenți, o sumă infimă la prima vedere, însă care reprezenta jumătate din prețul biletului de intrare la târg.
Vata de zahăr a devenit foarte repede atracțiua târgului, astfel că pe toată durata evenimentului au fost vândute peste 68.000 de porții.
Astfel, Morrison și Wharton au câștigat din micul lor business dulce puțin peste 17.000 de dolari. În prtezent, această sumă ar echivala peste jumătate de milion de dolari.
Cine a realizat cea mai lungă vată de zahăr din lume
O dovadă a popularității de care se bucură la nivel mondial o reprezintă faptul că vânzătorii ambulanți din China nu se rezumă doar la comercializarea clasicei vate pe băț.
Aceștia au dus desertul la un alt nivel și realizează adevărate lucrări de artă din vată de zahăr. Ei creează capodopere comestibile care înfățișează flori și animale, folosind nimic altceva firele de vată de zahăr.
Însă, performanța izbutită de un grup de 70 de cofetari din orașul turc Izmit se situează peste orice altă realizare în „domeniul” vatei de zahăr.
Astfel, în iulie 2009, aceștia au realizat cea mai lungă vată de zahăr din lume. Ea a măsurat nu mai puțin de 1.400 de metri lungime și a cântărit 300 de kilograme. „Lucrarea” a necesitat șase ore de muncă asiduă și dimensiunile sale au fost echivalentul a circa 13 terenuri de fotbal!
