Marile mistere ale Bibliei
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
SFÂNTUL GRAAL
Potirul Sfânt, din care se spune că ar fi băut Iisus la Cina cea de Taină, continuă să rămână o legendă fascinantă, care înflăcărează imaginaţia istoricilor. Se mai spune că Sf. Iosif din Arimateea ar fi strâns în cupă sângele Mântuitorului, după ce a fost răstignit pe cruce, iar potirul a căpătat de atunci proprietăţi miraculoase. Poveştile misterioase care înconjoară Graalul sunt mai puţin cunoscute în spaţiul ortodox, ele fiind legate de legendele lui Percival şi ale regelui Arthur, specifice tradiţiilor britanice. Sfântul Potir a fost căutat dintotdeauna, fără să existe vreo dovadă palpabilă a existenţei lui. Istoricii şi aventurierii au mers pe urmele lui din Scoţia până în Israel, din Italia până în Statele Unite ale Americii. Se presupune că ar fi în Capela Rosslyn, din Scoţia, sau în catacombele Ierusalimului ori într-un depozit extrem de bine păzit din America.
SODOMA ŞI GOMORA
Pentru păcatele lor, cele două oraşe şi locuitorii lor au fost distruşi de mânia lui Dumnezeu. Valuri de foc şi pucioasă s-au abătut asupra lor, iar locul pe care se ridicau cetăţile a fost ars şi pustiit pentru totdeauna. Dar unde au fost Sodoma şi Gomora? În Biblie, există câteva indicii vagi care trimit spre două oraşe de pe malurile Mării Moarte. Cercetările recente arată şi ele spre aceste locuri, la sud de Marea Moartă, unde au fost descoperite ruinele unor aşezări de proporţii. Zidurile care s-au păstrat prezintă urme de arsură şi de sulf, iar dispunerea lor arată că au adăpostit cândva case spaţioase şi un templu sub formă de piramidă. Bolovanii din aceste locuri sunt compuşi din pudră de sulf pietrificată, unici în lume. Vulcanologii au fost surprinşi să descopere că nicăieri pe glob, nici în preajma vulcanilor activi, nu există pietre cu o asemenea compoziţie chimică.
CHIVOTUL LEGĂMÂNTULUI
Cufărul din aur pur, păzit de doi îngeri cu aripile deschise, păstra relicve sacre, cele mai importante comori ale evreilor. În el s-ar fi aflat tablele de piatră pe care Moise a scris Cele Zece Porunci şi un vas cu mana trimisă de Dumnezeu pe când poporul ales de el traversa pustiul, după fuga din Egipt. Chivotul Legii, cum mai era numit, era ţinut în Ierusalim, în Templul lui Solomon. A dispărut însă fără urmă cu peste 600 de ani înainte de Hristos, când Ierusalimul a fost cucerit şi prădat de babilonieni. Nu a fost descoperită nicio menţiune legată de distrugerea lui, astfel că fiecare credincios speră să fie găsit cândva. Cufărul sacru este menţionat de mai multe ori în Biblie şi în Coran. Se spune că judecătorii evrei se rugau în faţa Chivotului să primească îndrumare de la Dumnezeu când aveau de judecat o pricină deosebit de grea. Mii de ani de căutări nu au dus la niciun rezultat, Chivotul sacru rămânând una dintre cele mai mari taine ale istoriei. Etiopienii susţin că acesta ar fi ascuns într-o biserică ortodoxă din ţara lor, de mai multe secole, dar nu l-au arătat lumii deocamdată.
GRĂDINA EDENULUI
Să fie Grădina Raiului doar un simbol al aspiraţiilor noastre sau să fi existat, cu adevărat? Poate s-a pierdut doar calea care ducea spre Poarta Edenului, dar locul miraculos aşteaptă să fie descoperit. În Biblie, există indicii destul de clare despre existenţa Edenului, mărginit de patru ape curgătoare, Eufrat, Tigru, Pison şi Gihon. Există teorii care indică poziţia Edenului la izvoarele râurilor Tigru şi Eufrat din Mesopotamia. Se presupune că ar putea fi în Golful Persic sau undeva în Irak. Cert este că numele Etiopiei este legat de Eden. În Geneză, stă scris că numele celui de-al doilea râu care uda Edenul este Gehon, cel care a făurit pământul Etiopiei. În această ţară din Cornul Africii au fost descoperite cele mai vechi dovezi ale originii noastre, cercetătorii considerând-o leagănul umanităţii.
ARCA LUI NOE
Geneza spune că Noe şi-a oprit arca pe vârfurile muntelui Ararat şi că aici a aşteptat retragerea apelor. Arca lui, pe care şi-au găsit refugiul câte o pereche din animalele şi păsările pământului, a fost căutată în câteva locuri din Europa, dar nu a fost găsită nicio dovadă concludentă până în prezent a existenţei sale. Cu toate acestea, pe muntele Ararat, aflat la graniţa dintre Turcia şi Armenia, au fost descoperite recent fragmente de lemn cioplit, la o altitudine de peste 4.000 de metri. Echipa de exploratori chinezi şi turci susţine că, la datarea cu carbon a lemnului, vârsta lui este în jur de 4.800 de ani, ceea ce coincide cu perioada în care a avut loc marele potop.
Material preluat din revista Libertatea pentru Femei
