Pomenirea și cinstirea morților păstrează un loc important în tradiția românească. Oamenii merg la biserică, rostesc numele celor dragi la rugăciune, pregătesc colivă și împart alimente în amintirea lor. Toamna, una dintre zilele dedicate în mod special acestor tradiții este cunoscută drept Moșii de toamnă sau Sâmbăta Morților.
Cuprins:
Data Moșilor de toamnă nu este aceeași în fiecare an, deoarece această pomenire are loc în prima sâmbătă din luna noiembrie. În biserici se săvârșesc Sfânta Liturghie și slujba Parastasului, iar credincioșii aduc pomelnice cu numele celor adormiți, colivă, colaci, vin și alte daruri care sunt binecuvântate și apoi împărțite.
În anul 2026, prima sâmbătă din noiembrie cade pe data de 7. Aceasta este ziua în care sunt ținuți Moșii de toamnă, potrivit rânduielii urmate de Biserica Ortodoxă Română.
În 2026, Postul Nașterii Domnului începe pe 15 noiembrie, astfel că Moșii de toamnă au loc înaintea postului.
Cuvântul ”moși” se referă, în acest context, la înaintași, strămoși și la cei trecuți din această viață. Pomenirea îi cuprinde pe toți cei adormiți pentru care familia dorește să se roage.
În tradiția ortodoxă, sâmbăta este legată în mod deosebit de pomenirea celor trecuți la cele veșnice. Biserica amintește că sâmbăta este ziua în care Hristos a stat cu trupul în mormânt, înaintea Învierii. Ea precedă duminica, ziua Învierii, iar pomenirea celor adormiți este făcută cu credința și nădejdea în viața veșnică.
În timpul anului există mai multe zile în care sunt pomeniți cei adormiți. Cele mai cunoscute sunt Moșii de iarnă, ținuți înaintea Duminicii Înfricoșătoarei Judecăți, Moșii de vară, înaintea Rusaliilor, și Moșii de toamnă, în prima sâmbătă din noiembrie. De asemenea, se fac pomeniri în anumite sâmbete din Postul Mare și cu prilejul parastaselor rânduite după trecerea unei persoane la cele veșnice.
În dimineața Sâmbetei Morților se săvârșește Sfânta Liturghie. Credincioșii aduc pomelnice cu numele celor adormiți și le lasă la biserică înainte de începerea slujbei sau la ora stabilită de parohie.
După Sfânta Liturghie se oficiază, de regulă, Parastasul. Acesta este slujba la care sunt rostite rugăciuni pentru odihna și iertarea celor trecuți la cele veșnice. Cuvântul ”parastas” provine din limba greacă și are sensul de mijlocire sau înfățișare înaintea cuiva. Prin această slujbă, comunitatea se roagă împreună pentru cei adormiți.
Participarea la Liturghie și la Parastas este partea centrală a zilei. Pregătirea pachetelor și împărțirea alimentelor au rostul lor, dar nu înlocuiesc rugăciunea.
Pomelnicul este foaia pe care se scriu numele persoanelor care urmează să fie pomenite la slujbă. Pentru Moșii de toamnă se pregătește un pomelnic destinat celor adormiți, separat de cel pentru persoanele în viață.
De obicei, se trec numele primite la botez, scrise clar și ușor de citit. În unele parohii se folosesc formulare pregătite de biserică, iar în altele pomelnicul poate fi scris pe o foaie simplă.
Dacă familia are multe nume, acestea pot fi așezate într-o ordine ușor de urmărit. Pot fi pomeniți părinții, bunicii, străbunicii, frații, rudele, nașii, prietenii și binefăcătorii trecuți la cele veșnice.
Pomelnicul poate fi însoțit de o lumânare și de o contribuție lăsată bisericii, potrivit obiceiului locului și posibilităților fiecăruia.
Pentru slujba de pomenire se aduc în mod obișnuit colivă, colac sau pâine, vin și lumânări. Acestea sunt așezate în locul pregătit de biserică, iar după slujbă sunt binecuvântate și împărțite.
Coliva este preparatul care în mod simbolic este legat de pomenirea celor adormiți. Se face din grâu sau arpacaș fiert și poate conține zahăr sau miere, nucă, mirodenii și alte ingrediente, în funcție de rețeta familiei.
Grâul din colivă este un simbol al învierii. Așa cum sămânța este pusă în pământ, apoi răsare și aduce rod, omul este încredințat pământului cu nădejdea învierii.
Colacul sau pâinea amintește de hrana necesară vieții și are, la rândul său, un sens liturgic. Vinul este adus pentru binecuvântarea darurilor, potrivit rânduielii parohiei. Lumânarea aprinsă este semn al credinței, al rugăciunii și al luminii lui Hristos.
Unele familii aduc și fructe, dulciuri ori alte alimente. Acestea pot fi binecuvântate și împărțite după slujbă. În parohiile aglomerate pot exista reguli practice privind numărul vaselor, locul în care sunt așezate sau ora la care pot fi aduse.
Pachetele care se dau de pomană pot fi alcătuite în funcție de obiceiul familiei, de posibilitățile acesteia și de nevoile persoanelor care le primesc.
Se pot împărți colivă, colac, pâine, fructe, dulciuri, mâncare gătită sau produse care pot fi păstrate și consumate ușor. Pentru că 7 noiembrie 2026 nu cade în Postul Crăciunului și este o zi de sâmbătă, pot fi oferite și alimente care nu sunt de post.
În unele zone se dau căni, farfurii, prosoape sau alte obiecte folositoare. Acestea țin de tradiția locală și de alegerea familiei.
Darurile pot fi oferite rudelor, vecinilor, oamenilor nevoiași, persoanelor singure sau celor care participă la slujbă. Mai important decât numărul pachetelor este ca darul să fie făcut cu grijă și respect. Alimentele ar trebui să fie proaspete, bine ambalate și potrivite pentru persoana care le primește.
Multe familii merg la cimitir în ziua Moșilor de toamnă sau în zilele din apropiere. Mormintele sunt curățate, se aprind lumânări, se așază flori și se rostesc rugăciuni. În unele cimitire, preoții săvârșesc slujbe de pomenire la morminte, după un program anunțat dinainte.
Moșii de toamnă reunesc rânduieli religioase, obiceiuri de familie și credințe populare păstrate din generație în generație. Felul în care este marcată ziua diferă de la o regiune la alta, însă printre cele mai răspândite tradiții sunt participarea la slujba de pomenire, pregătirea colivei, împărțirea alimentelor de pomană și îngrijirea mormintelor.
Pregătirile încep adesea de vineri. Familiile fac ordine la locurile de veci, spală sau înlocuiesc candelele, îndepărtează frunzele uscate și așază flori proaspete.
Tot în ajun se pregătesc coliva, colacii și alimentele care urmează să fie duse la biserică. În dimineața Sâmbetei Morților, credincioșii participă la Sfânta Liturghie și la Parastas.
După slujbă, coliva, pâinea, vinul și celelalte alimente sunt împărțite celor prezenți, rudelor, vecinilor sau persoanelor aflate în nevoie.
În credința populară se spune că, în această zi, sufletele celor adormiți se întorc pentru scurt timp în locurile în care au trăit și rămân aproape de familie. Din acest motiv, în unele gospodării se păstrează o atmosferă liniștită, se aprinde candela și se lasă pe masă pâine, colivă, un pahar cu vin sau un vas cu mâncare.
O superstiție veche spune că mâncarea oferită de pomană trebuie să fie caldă. Se crede că sufletele celor plecați se hrănesc din aburul bucatelor și se încălzesc în apropierea lui. De aici vine obiceiul ca plăcintele, colacii sau mâncarea gătită să fie împărțite cât încă sunt calde.
Lumânările au și ele un loc important în credințele populare. Se spune că lumina lor călăuzește sufletele și le ajută să găsească drumul spre casă și spre locurile în care sunt pomenite. În unele familii, candela este lăsată aprinsă mai mult timp, iar la morminte se aprind mai multe lumânări, câte una pentru fiecare persoană pomenită.
Printre cele mai cunoscute superstiții se află aceea că nu se mătură în casă de Moșii de toamnă. Se spune că praful ridicat ar putea ajunge în ochii celor adormiți sau că sufletele venite în vizită ar putea fi alungate odată cu gunoiul. Din același motiv, în unele zone gunoiul nu este scos din casă în această zi.
O altă credință populară spune că nu se spală rufe, pentru ca apa murdară să nu tulbure sufletele celor pomeniți. În anumite sate se evitau și cusutul, torsul ori alte îndeletniciri care presupuneau muncă îndelungată, ziua fiind păstrată pentru pomenire, pomană și vizitarea mormintelor.
Se mai spune că nu este bine ca oamenii să se certe, să vorbească urât sau să refuze un om care cere ajutor. Orice faptă bună făcută în această zi este închinată celor plecați, iar generozitatea familiei ar aduce liniște sufletelor pomenite și spor celor rămași acasă.
În unele regiuni se evită drumurile făcute după lăsarea întunericului, în special trecerea pe lângă fântâni, răscruci sau locuri izolate. Potrivit credințelor vechi, hotarul dintre lumea celor vii și cea a sufletelor devine mai ușor de trecut într-o zi dedicată morților.
O altă superstiție spune că primul dar trebuie oferit de dimineață, înainte ca familia să se așeze la masă. În unele case, nimeni nu gustă din colivă sau din mâncarea pregătită până când nu este împărțită prima porție în numele celui adormit.