10 povești fascinante din mitologia greacă, populare și în ziua de azi

Pentru a putea înțelege exact misterele civilizației Greciei Antice trebuie să ne familiarizăm și cu miturile și legendele sale. Astăzi îți vom prezenta cele mai frumoase și mai fascinante 10 povești din mitologia greacă.

Prometeu și focul

Prometeu a fost unul dintre primii titani care au fost înfrânți de Zeus și de ceilalți zei olimpieni, dar, în mod miraculos, a fost unul dintre puținii care au evitat închiderea în Tartar. El s-a luptat continuu cu Zeus, iar după ce acesta a luat focul de la oameni, Prometeu l-a furat și l-a înapoiat omenirii. Drept pedeapsă, zeii l-au legat de o piatră din munții Caucazului pentru totdeauna, în timp ce un șoim (imaginea lui Zeus) zbura în fiecare dimineață spre stâncă și îi mânca ficatul. De vreme ce era nemuritor, ficatul lui se regenera mereu. În cele din urmă, Heracle l-a eliberat pe Prometeu din chinul său.

Narcis și Echo

Narcis era cunoscut în toată lumea pentru excelența sa. Într-o zi, în pădure, zâna Echo l-a văzut și l-a privit mirat, iar Narcis a simțit că este urmărit și a strigat către aceasta „Cine este acolo?” iar și iar. În cele din urmă, Echo i s-a arătat și a încercat să-l prindă pe Narcis, însă el a alungat-o, lăsând-o mâhnită și supărată. Acest lucru a iritat-o pe Nemesis, zeița răzbunării, care l-a condus pe Narcis la un lac din pădure și l-a forțat să-și privească reflexia în apă. Era atât de îndrăgostită de frumusețea lui, încât nu a putut să plece. Această poveste greacă este folosită uneori pentru a le arăta copiilor pericolele vanității.

Recomandări

INTERVIU. Părintele fondator al rockului alternativ sovietic, interzis în Rusia lui Putin, concertează la București: „Oamenii care au declanșat acest război şi-au ieşit din minţi. Sunt ruşinea Rusiei”

Scila și Caribda

Aceasta este una dintre cele mai cunoscute povești legate de marele erou Ulise. Pe cele două maluri ale oceanului stau două fiare. Pe o parte, Scila, un monstru cu șase capete, își aruncă mai multe capete asupra unei nave și îi mănâncă pe marinarii care încearcă să treacă de strâmtoarea Caribdis. De cealaltă parte, Caribda crea vârtejuri în aceeași strâmtoare cu Scila și arunca apă de câteva ori pe zi asupra oricărei nave care încerca să treacă de ea.

Nici un individ care s-a confruntat cu aceste brute nu a scăpat cu viață. Cu toate acestea, eroul Ulise și tovarășii lui au reușit să treacă printre cele două fiare, dar cu prețul vieții a șase marinari care au fost mâncați de Scila. Această poveste spune că trebuie să alegi între două opțiuni la fel de dificile.

Perseu și Medusa

Perseus era fiul lui Danae și al lui Zeus și a devenit cunoscut după uciderea Medusei și salvarea mamei sale din mâinile regelui Polydectes. Medusa era una dintre ticăloasele surori Gorgon (n.n. – vine de la cuvântul gorgos, care în greacă înseamnă groaznic), care avea părul din șerpi vii și veninoși și o privire îngrozitoare cu care îi transforma în stană de piatră pe cei ce o priveau.

Recomandări

De ce candidatura lui Cîrstoiu vulnerabilizează alianța PNL-PSD

Războinicul Perseu, ajutat de Atena și de Hermes, a reușit să o omoare pe Medusa în timp ce aceasta dormea. Zeii i-au dat eroului cizmele înaripate ale lui Hermes, cu care putea zbura mai repede ca vântul, și coiful lui Hades, cu care putea deveni invizibil, pentru a nu putea fi văzut de gorgone. Când i-a tăiat capul, din gâtul Medusei au ieșit doi fii pe care i-i dăruise Poseidon: Chrysaor și calul înaripat Pegas. Sângele ei a fost luat de Perseus și putea fi folosit fie ca otravă, ca leac tămăduitor. Mai târziu, capul Medusei a devenit „podoabă” pe scutul zeiței Atena.

• Citește mai multe despre zeii greci și mitologia greacă

Tragedia lui Sisif

Sisif era conducătorul regatului Efira și devenise cunoscut pentru înșelăciunile și orgoliul său. El s-a opus de multe ori zeilor greci pe care i-a păcălit, comportament pe care aceștia nu-l tolerau. Sisif l-a înfuriat atât de tare pe Zeus, încât acesta l-a condamnat să rostogolească o stâncă mare pe un deal. Odată ce piatra atingea cel mai înalt punct al colinei, aceasta se rostogolea la vale, iar Sisif era nevoit să o ia de la început și să repete procesul la nesfârșit. Această sarcină a fost gândită de Zeus ca o pedeapsă pentru orgoliul lui Sisif, care credea că el, care era un simplu om, putea întrece ființele divine. În timp, mitul a devenit sinonim cu ideea de efort.

Recomandări

Studiu InfoClima: Patru milioane de români, expuși zilnic la poluarea fonică produsă de traficul rutier. Cum sunt afectate starea de sănătate și calitatea viețiim sunt afectate starea de sănătate și calitatea vieții

Vezi și ce este munca de sisif

Orfeu și Euridice

Orfeu era un muzician foarte talentat despre care se spunea că atât de frumos cânta, încât putea face copacii să se răsucească pentru a-i asculta muzica. El s-a căsătorit cu Euridice, însă în ziua nunții, aceasta a fost mușcată de un șarpe și a murit. Orfeu era atât de trist, încât a cântat doar muzică tristă și le-a cerut zeilor să-l ajute în durerea sa. Hermes l-a convins pe Orfeu să se aventureze în Infern pentru a le cere lui Hades și Persefonei să o învie pe Euridice.

Prin muzica sa, Orfeu i-a convins pe aceștia să o readucă la viață pe Euridice, dar cu o condiție: în timp ce ei părăseau Infernul, Orfeu nu trebuia să se întoarcă la soția sa, în mod tragic. Dar Orfeu nu a putut rezista și s-a întors, motiv pentru care a pierdut-o pe Euridice pentru totdeauna.

Icar și Dedal

Dedal, cel care a construit marele labirint, a fost închis de regele Minos într-un turn din Creta împreună cu fiul său, Icar,  astfel încât să nu descopere secretul Minotaurului. Dedal a pus la cale un plan pentru a scăpa de turn. El a adunat pene pe care le-a lipit cu ceară și a făcut două perechi de aripi, una pentru el și una pentru Icar. Legenda spune că Dedal l-a avertizat pe Icar să nu se apropie prea aproape de Soare, deoarece ceara se va topi din cauza căldurii și aripile se vor dezintegra. Icar nu a ținut cont de avertismentul tatălui său și a zburat prea aproape de Soare, aripile i s-au topit, iar el a căzut în ocean și a murit. Această poveste este folosită ca o parabolă despre pericolele cauzate de orgoliu.

Oedip

Oedip este amintit pentru rezolvarea enigmei Sfinxului, uciderea tatălui său și căsătoria cu mama sa, fără să știe că aceștia erau părinții lui. Profeții au prezis că acesta îl va ucide pe tatăl său, Laius. Când a auzit una ca asta, Laius i-a legat picioarele lui Oedip și i-a ordonat unui slujitor să-l ducă pe un vârf de munte și să-l lase acolo să moară. Slujitorul nu a făcut ce i-a ordonat Laius și i-a dat pruncul regelui Polibus din Corint.

Când Oedip a devenit bărbat, a auzit că este copil nelegitim, și nu copilul natural al lui Polibus. Pentru a confirma acest lucru, Oedip s-a dus la Oracolul din Delphi, care i-a spus că este destinat să-și omoare tatăl natural și să se căsătorească cu mama sa. Temându-se de acest lucru, el nu s-a întors în Corint, ci a rămas în Teba. La întoarcerea în oraș, l-a întâlnit pe tatăl său natural, Laius, și l-a ucis accidental, trecând peste el cu carul, iar acest incident a îndeplinit prima parte a profeției.

Oedip a decis să rezolve și enigma Sfinxului deoarece fratele Iocastei, Creon, promisese regatul Tebei oricărui om care ar putea rezolva această enigmă. Deoarece el a rezolvat puzzle-ul, Oedip a devenit conducătorul Tebei și a ajuns să se căsătorească cu propria sa mamă.

Amazoanele

Legendele grecești vorbesc despre cele mai incredibile și mai puternice femei care au trăit vreodată. Se spune că amazoanele formau un clan de femei autonome, puternice, care creaseră o societate în opoziție cu lumea care era dominată de bărbați. Ele trăiau izolate și se opuneau bărbaților în tot ceea ce făceau.

Majoritatea oamenilor cred că rolul amazoanelor era acela de a reprezenta femeile asuprite pretutindeni și de a oferi o alternativă la clasele dominante formate din bărbați. Interesant este, totuși, faptul că amazoanele apar în miturile multor civilizații diferite și că, indiferent de adevăr, aceste legende au rezistat în timp și au fascinat istoricii, cărturarii și artiștii până în zilele noastre.

Răpirea Persefonei

Persefona era zeița lumii de dincolo și fiica lui Zeus și a Demetrei, divinitatea recoltei și a rodniciei. Demetra era extrem de protectoare cu Persefona și a ascuns-o de pretendenți. Legenda spune că cel mai devotat dintre aceștia, Hades, stăpânul lumii de dincolo, trăia în singurătate printre umbrele morților. Cu toate acestea, inima i s-a topit atunci când a văzut-o pe Persefona, fiind captivat de tinerețea, prospețimea și frumusețea acesteia.

Hades a întrebat-o pe Demetra dacă se poate căsători cu fiica ei, dar a fost refuzat, ceea ce l-a făcut să-și dorească și mai mult să o aibă pe Persefona. Într-o bună zi, în timp ce Persefona culegea flori, pământul de sub ea se deschise brusc. Din lumea de dincolo apăru Hades pe carul său tras de cai întunecați, care a răpit-o pe aleasa inimii sale și a dus-o în lumea pe care o stăpânea. Legenda spune că Persefona stă cu Hades șase luni pe an, mai precis toamna și iarna, iar când vine primăvara se întoarce în Olimp și natura revine la viață.

Urmărește-ne pe Google News