3 comentariiDescoperă lucruri mai puțin știute despre sticlete și cântecul său:
Cuprins:
Ce este și cum arată un sticlete
Pasărea sticlete are denumirea științifică de Carduelis carduelis și face parte din familia Fringillidae. Este o pasăre cu penele viu colorate cu roșu, negru, alb și galben, fiind una dintre cele mai cunoscute păsări de talie mică, din România. Deoarece este o pasăre cântătoare, a fost ținută frecvent în colivii.
Sticletele are, în medie, o lungime de 12-13 cm, o greutate de 14-19 grame. Anvergura aripilor este de 21-25 cm. Atât masculul, cât și femela au un penaj similar, maroniu pe piept și pe spate, mai închis în zona aripilor, a cozii și a cefei, respectiv alb în zona obrajilor și a abdomenului. Arpile au, de asemenea, zone colorate în galben. În zona anterioară a capului pot fi văzute pete roșii, care la mascul se întind până în spatele ochilor.
Sticletele este o pasăre foarte sociabilă care trăiește adesea în grupuri extinse. Preferă compania altor pasări, de aceea își duce existența și se împerechează în cadrul unor mici colonii. Alături de stolul său, sticletele se deplasează, adesea pe distanțe mari, în căutare de hrană. Cei mai mulți sticleți obișnuiesc să migreze înspre regiunile sudice la sosirea iernii. Cu toate acestea, populațiile mediteraneene sunt, în mare parte, sedentare.
În general, ca la toate speciile mici de păsări, puii de sticlete ajung la câteva luni la maturitate sexuală. Sticletele clocește în general în regiunile joase, dar și pe văile montane. Cuibul este mic, cu un număr de 4- 5 ouă albăstrui punctate roșcat. El este așezat în arbori de înălțime mijlocie, cel mai frecvent pe salcâmi. După circa 13 – 14 zile eclozează, femela scoțând pe vară 2 -3 rânduri de pui.
- Descoperă cele mai cunoscute și interesante specii de păsări din România
Unde trăiește sticletele
Pasărea sticlete are o distribuție largă pe glob, cuibărind în vestul Palearcticii, din Irlanda și până în Rusia centrală. În nord cuibărește până în peninsula Scandinavă, iar la sud cuibărește inclusiv în nordul Africii.
Specia sticlete cuibărește în România, fiind în general sedentară. Înregistrează mișcări ample pe timpul iernii, în funcție de severitatea acestora, putându-se deplasa înspre regiuni mai sudice în numere mari.
Cuibărește într-o gamă foarte variată de habitate, în arbori sau tufe, precum habitate forestiere deschise, parcuri cu arbori abundenți, livezi și grădini, aliniamente de arbori sau zăvoaie de-a lungul râurilor. Ocupă orice fel de habitat semi-deschis, inclusiv în localități.
Ce mănâncă un sticlete
În mediul natural, sticletele se hrănește cu precădere cu semințe de plante cum ar fi ciulinii, scăiușul și altele. Totodată, alimentația să include periodic și fructe, cât și insecte, cele din urma fiind folosite în mod special ca hrană pentru pui. Sticletele străbate zilnic distanțe mari pentru a-și procura hrana. În timpul iernii, se hrănește adesea în grupuri
Curiozități despre sticlete
Populația globală a speciei sticlete este estimată la 101 000 000 – 155 000 000 de indivizi. Cea europeană este estimată la 27 800 000 – 42 700 000 de perechi. În România, potrivit Societății Ornitologice Române, estimările arată o populație de aproximativ 750 000 – 1 500 000 de perechi de sticlete.
Sticletele este mai mic decât o vrăbiuță, dar cu un penaj mult mai frumos și cu un cântec melodios.
Pasărea sticlete reprezintă una dintre speciile țintă ale braconajului, fiind capturate pentru a fi vândute ca păsări de colivie. Metodele cele mai utilizate sunt capcanele, plasele sau cleiul întins pe crengi. Cu tate acestea însă, sticletele nu poate supraviețui în captivitate decât foarte puțin.
Masculul stclete nu clocește ouăle, dar aduce hrana femelei la cuib. După eclozarea ouălor apar puii care sunt ocrotiți și hrăniți de părinți o perioadă scurtă de timp de 14-15 zile, apoi aceștia au corpul acoperit de pene, reușesc să zboare și devin independenți.