Demult, în urmă cu sute de ani, această băutură era consumată doar de anumite popoare, însă în prezent este produs apreciat la nivel mondial. Datorită faptului că este fabricat în mai multe țări, există diferențe între arome și există anumite mărci care se bucură de un succes mai mare comparativ cu altele. Acesta este și motivul pentru care, în cazul în care ești un fan al acestei băuturi, trebuie sau ar trebui să știi totul despre ea.
Cuprins:
Whisky-ul (whiskey), căci despre el vom vorbi în acest articol, este o băutură specială, cu o aromă unică care, oricând de mult s-ar încerca, nu poate fi înlocuită de nici o altă băutură. În ultimii ani, whisky-ul a devenit din ce în ce mai popular în întreaga lume, inclusiv în România, ceea ce a dus la o creștere a varietății și diversității acestui tip de băutură. Whisky se fabrică în toată lumea, din SUA până în Japonia și din Scoția până Australia. Ba chiar și în țara noastră mai nou.
În cazul în care te numeri printre consumatorii de whisky suntem siguri că te-ai întrebat măcar o dată care este proveniența acestei băuturi, în ce mod este ea produsă și, mai ales, cum se obţine gustul fin pe care îl are.
Whisky (sau whiskey) este o băutură alcoolică distilată populară în întreaga lume, fiind considerată un adevărat simbol al eleganței și rafinamentului. Numele original al acestei băuturi datează din anul 1494, de pe vremea regelui James al IV-lea al Scoției, și era „aqua vitae, care înseamnă „apa vieții”. În acea perioadă, cel mai renumit producător al acestei băuturi era călugărul Friar John Cor.
Deși popularitatea sa este incontestabilă, nu toți cei care o consumă sunt cunoscători ai acestei băuturi. Și, da, se poate scrie atât cu „e”, cât și fără „e”, ceea ce îi încurcă chiar și pe cei mai experimentați băutori. Spre exemplu, irlandezii folosesc scrierea cu „e” (whiskey), o tradiție care s-a transmis și la whiskey-urile făcute în America. În schimb, scoțienii, canadienii și japonezii folosesc scrierea „whisky”.
Această băutură este obținută printr-un proces de fermentare al unui amestec de apă și malț ori cereale, fie acestea orz, porumb, secară sau grâu, plus drojdie, scrie site-ul WhiskeyReviewer.com. Apoi, acest amestec de distilează, iar lichidul rezultat este maturat în butoaie de lemn. Whisky-ul variază ca preț și ca aromă în funcție de locul de origine, procesul de amestecare, tipul de cereale folosit, dar și de procesul de învechire. Există mai multe tipuri de whisky, cum ar fi scotch whisky, bourbon, rye whiskey și irish whiskey, fiecare având caracteristici distincte de gust și aromă.
În general, whisky-ul are o aromă puternică și o concentrație ridicată de alcool, care poate varia între 40% și 60%. De asemenea, această băutură este servită de obicei într-un pahar special conceput și, uneori, se consumă cu apă sau cu gheață. De asemenea, vârsta este trecută de obicei pe etichetă și reprezintă un indiciu brut despre calitatea acestuia. Cu cât un whisky este mai vechi, cu atât este mai scump. Culoarea este de cele mai multe ori naturală, singurul adaos legal de colorant permis prin lege fiind caramelul, a cărei prezență trebuie specificată pe etichetă.
După ce este cules, orzul se lasă la uscat, fie în aer, fie în fum de turbă. Ulterior, acesta este spart și pus în apă fierbinte, care ajunge de obicei la o temperatură de 63˚Celsius. După o perioadă, orzul se strecoară, iar apa care a devenit aromată datorită boabelor de orz (un fel de ceai de orz) se poate transforma în bere fără hamei, aflăm de pe site-ul TheWhiskyClub.ro.
Pentru transformarea „ceaiului” în bere, când acesta ajunge la 18-28˚Celsius, se adaugă drojdie, care transformă zahărul deja existent, în alcool. Din acest moment, whisky-ul începe să se diferențieze în funcție de tipul de drojdie folosită deorece aceasta oferă o anumită personalitate fiecărei distilerii în parte.
Foarte important este ca procesul de fermentare să aibă loc într-un spaţiu curat, igienic pentru că, în caz contrar, poate duce la apariția unei drojdii sălbatice, care transformă zahărul într-o substanță extrem de neplăcută. De asemenea, trebuie să se grăbească procesul de adăugare a drojdiei și să se aștepte o temperatură optimă pentru ca aceasta să-și facă treaba.
Pe scurt, procesul de fabricare a whisky-ului constă în mai multe etape, după cum urmează:
Aceasta este o metodă generală de fabricare a whisky-ului, însă fiecare distilerie poate avea propriul proces de fabricare. Acesta poate varia în funcție de ingrediente și de metode.
Whisky este o denumire generică pentru mai multe băuturi, care se obțin prin distilare dintr-o compoziție din cereale fermentate. Însă, trebuie să știi că există mai multe tipuri de whisky, fiecare cu particularități specifice. Diferențele sunt notabile atât din punct de vedere al aromei, cât și al gustului, al cantității de alcool și al culorii. Fiecare tip de whisky se face după un anumit set de reguli, cu scopul de a păstra calitatea la un standard ridicat.
Există nouă tipuri de whisky, însă cele mai cunoscute sunt bourbon, rye, scotch și irlandez. Fiecare dintre aceste tipuri are o aromă și un gust diferit, iar fiecare este făcut într-un mod specific. Bourbon-ul este un whisky fabricat din cel puțin 51% porumb și este produs exclusiv în Statele Unite ale Americii. Acesta este îmbuteliat la cel puțin 40% alcool și obligatoriu într-un recipient de lemn ars, denumit „baril”. Acesta trebuie să fi fost folosit înainte pentru a stoca bourbon. Acest proces conferă bourbon-ului un gust dulce și o aromă de vanilie.
Rye-ul este un whisky realizat din cel puțin 51% secară și este, de obicei, produs în Canada sau în SUA. Acesta are un gust condimentat și este îmbuteliat la cel puțin 40% alcool.
Scotch-ul este un whisky produs exclusiv în Scoția și este realizat din orz și apă de izvor și distilat de două ori. Scotch-ul poate fi îmbuteliat ca single malț, care este făcut dintr-o singură distilerie, sau ca blended, care este făcut din mai multe single malț-uri.
În sfârșit, whiskey-ul irlandez este produs doar în Irlanda. Acesta este fabricat din orz și apă de izvor și este distilat de trei ori. „Irish whiskey” are un gust dulce și este îmbuteliat la cel puțin 40% alcool.
Pe lângă aceste tipuri principale mai există și altele. Este cazul whisky-ului japonez, care a devenit tot mai popular în ultimul timp. Acesta este obținut din orz, grâu sau porumb și poate fi îmbuteliat ca single malț sau blended.
În mod normal, whisky-ul se bea sec sau în amestec doar cu apă plată. Gheața îngheață aromele și creează senzația domolirii puterii alcoolului din pahar. În lumea pasionaților de whisky nici nu există termeni precum „whisky and soda” sau „whisky and cola”.
Cu toate acestea, whisky-ul poate fi consumat ca atare sau într-un cocktail. Atunci când este savurat simplu este important să fie servit la temperatura camerei și într-un pahar special mic și rotund, care ajută la concentrarea aromei băuturii. De asemenea, când îl consumi ca atare, whisky-ul trebuie să fie băut cu înghițituri mici și lente pentru a savura notele de gust și aromă.
Cum spuneam, whisky-ul poate fi consumat și într-un cocktail, cum este cazul „Manhattan” sau „Old Fashioned”. În acest caz, trebuie să fie combinat cu alte ingrediente care să îmbunătățească gustul băuturii, însă fără să îi afecteze aroma și gustul specifice.
În general, whisky-ul este o băutură pe care oamenii o savurează cu diverse ocazii și evenimente. Spre exemplu, în unele culturi, whisky-ul este adeseori servit la petreceri formale, în timp ce în alte țări este considerat o băutură potrivită pentru serile liniștite de relaxare sau pentru a sărbători un moment special.