Brandu’ gol și foamea scrollului etern
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Au o foame, da… o foame ciudată, cumplită… pe dinăuntru… un gol care huruie… ceva ce nu pot numi… nici nu încearcă… doar deschid gura, ca niște pui de cuc, în fața ecranului… tot ce le intră – bun, prost, rău, dezgustător – e hrană! Hrană, zic ei! De fapt, gunoi… dar ce mai contează? Îl iau… îl înghit… să tacă golul, domʼle! Să nu mai doară!
Derulează, da, derulează! Fără să știe ce caută! Fără să se întrebe măcar… TikTok… Instagram… videoclipuri scurte, scurte, tot mai scurte… cât un gând, dar fără gând… o fâsâială! Doar să nu rămână singuri cu ei înșiși… Că-i groaznic acolo… întuneric, domʼle… întuneric gros! Dens și vâscos…
E ca și cum te-ai plimba într-un mall pe care nu l-ai căutat, dar nu poți să ieși din el… parfumuri peste parfumuri… îți aruncă fătucile alea mostrele ca niște săgeți… hop! una-n nări… hop! alta… și tu, fraierul, te bucuri… „o, ce miros frumos!”, dar nici nu-i al tău, măi omule! E al lor! Te-ai îmbătat cu mirosuri străine!
Apoi intri în magazine… toate… pe rând… în fiecare te construiești… câte un pic… un tricou de aici… pantaloni de dincolo… adidași de pe net… șapcă de la băieții din live… și gata, te-ai îmbrăcat! Dar nu ești îmbrăcat… ești bandajat! Cusut cu petice! Fără formă, fără idee! Ești o vitrină ambulantă, o reclamă care merge singură… n-ai nici cap, nici coadă… doar logouri și mofturi!
Și crezi că ai ales tu?! Tu, oare?! Ai fost ales, băiete! Te-au ales alții… ți-au dat să mănânci, ai mâncat… ți-au zis cum să gândești, ai gândit… de-a gata! Să nu cumva să suferi de foame… Doamne ferește! Dar adevărul? Adevărul e că nici nu mai știi cum să alegi! Căci, ce să vezi? Trebuie să știi ce fel de hrană cauți… și asta nu vine din scroll… vine din tăcere, mă-nțelegi?
Și apoi – marele secret! – tu ești brandul! Nu hainele! Nu alea cu eticheta în afară! Nu bio-ul cu „dreamer / coffee lover / mental health advocate”! Tu! Dar tu nu mai ești acolo… ai dispărut… ai fugit de tine… te-ai pierdut în ecran… în lumini… în trenduri… și-acum? Acum ești un colaj de nimicuri, de mărunțișuri! O fantomă digitală!
Ah… să te vezi cum ești… să-ți vezi fața aia… cum mesteci meme-uri și sfaturi de doi bani… cum pui like și share și te crezi viu… viu! Când tu ești mort de mult… doar că te-au conservat în Wi-Fi…
***
Gata, băiete! Nu orice ce aterizează sau planează în fața ochilor tăi e bun de băgat în gură! Și nu tot ce strălucește e aur, mai ales dacă vine cu muzică trap în fundal și hashtaguri subțiri… Trezește-te! Adevărata libertate nu e să iei ce ți se oferă. E să spui: nu vreau! nu-mi trebuie!… și apoi să taci… să gândești… și, poate, să (re)devii om…
