De ce Republica Moldova nu e Ucraina și Transnistria nu este Donbas?
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
După ce Ucraina a fost atacată de Rusia la 24 februarie, iar Transnistria a anulat recent parada militară din 9 mai, instituind „cod roșu” de amenințare teroristă, se discută tot mai mult despre un scenariu ucrainean pentru Republica Moldova – adică, repetarea sau extinderea evenimentelor triste, a războiului, pe teritoriul statului vecin, scrie jurnalistul Libertatea, Marin Gherman.
Cuprins:
- De la transnistrizarea Ucrainei la „scenariul Donbas” pentru Moldova
- Transnistria – un cal pe două table de șah diferite
- Cât armament este în Transnistria?
- Kremlinul vrea să refacă Uniunea Sovietică până la sfârșitul anului
- Republica Moldova, Ucraina și decomunizarea
- Securitatea Republicii Moldova depinde mai mult de Kiev decât de București
În pofida unor mari asemănări, comparația Ucraina – Moldova, Donbas- Transnistria nu este chiar corectă, iar tabla geopolitică de șah, avându-i ca jucători pe Rusia și statele din Occident, este mult mai complicată decât pare la prima vedere.
De la transnistrizarea Ucrainei la „scenariul Donbas” pentru Moldova
Dacă în 2014, autoritățile ucrainene se temeau de o transnistrizare a Donbasului, refuzând un dialog direct cu liderii separatiști sprijiniți de Moscova, pentru a nu-i recunoaște și a nu le oferi legitimitate internațională, răul cel mic s-a dovedit a fi cel mai mare posibil.
În 2022, Republica Moldova se teme de o posibilă transformare a Transnistriei într-un nou Donbas.
Sunt foarte multe asemănări în acest sens: escaladarea conflictului din estul Ucrainei tot a început cu niște explozii și cu o retragere / evacuare a civililor pe fundalul unor declarații dure din partea oficialilor ruși că populația rusofonă este persecutată. Butonul escaladării nu se află la Kiev sau la Chișinău, ci la Moscova.
Transnistria – un cal pe două table de șah diferite
Dacă comparăm procesele militare și geopolitice din spațiul post-sovietic cu un joc de șah, Transnistria nu se aseamănă deloc cu Donbas. Este ca un cal care la mutare sare peste alte piese, nu are mare valoare când este unul singur, dar în combinație cu alte piese face diferența în ecuația jocului.
<strong>Dacă Donbasul contează militar, geopolitic, economic doar pentru Ucraina, fiind folosit de Rusia ca un pretext-umbrelă pentru invazie, atunci Transnistria este un cal pe două table de șah diferite.</strong>
Pe de o parte, trupele transnistrene ar putea ataca militar teritoriul controlat de autoritățile de la Chișinău, acuzate de Tiraspol că sunt dirijate de americani și „fasciștii români”. Cu alte cuvinte, Transnistria ar putea deveni un inițiator al „denazificării Moldovei”.
Pe de altă parte, armata de acolo reprezintă un pericol pentru apărătorii Odesei sau ai Viniței, care așteaptă o posibilă ofensivă rusă dinspre est sau dinspre mare și mai puțin dinspre Tiraspol. Transnistria poate intra în două ecuații diferite, iar Kremlinul doar așteaptă timpul potrivit.
Cât armament este în Transnistria?
Tot mai mulți analiști militari și politici susțin că depozitul militar de la Cobasna este unul depășit și nu ar reprezenta o problemă foarte mare din punct de vedere securitar. Chiar și consilierul președintelui Volodimir Zelenski a declarat recent că Ucraina ar putea elibera Transnistria de ruși „cât ai pocni din degete” dacă ar fi o solicitare din partea Chișinăului.
Potrivit unui raportul OSCE, Republica Moldova trebuie să rezolve problema moștenirii militare, formată din circa 20.000 de tone de arme și muniții stocate în Transnistria. O eventuală explozie a acestor depozite, care nu pot fi transportate, ar provoca un dezastru ecologic și uman, avertizează raportul.
Cât armament și muniții se află acolo nu cred că știe cineva în afară de Kremlin. În anii 2010-2013, când președinte în Ucraina era liderul prorus Viktor Ianukovici, iar serviciile secrete ucrainene și Ministerul Apărării erau conduse direct de Moscova, Rusia a avut ocazia să amplaseze orice tehnică militară, armament și muniții pe teritoriul republicii separatiste.
Lucrurile se făceau netransparent, iar teritoriul ucrainean ca spațiu de tranzit era mai mult pe hârtie unul independent față de Rusia.
Este ca o cutie neagră din teoria politologului David Easton, când știm cauzele, posibilele consecințe, dar nu știm resursele și intențiile reale ale celor care dețin butoanele politice.
Kremlinul vrea să refacă Uniunea Sovietică până la sfârșitul anului
„Dacă Moscova își recapătă controlul asupra Ucrainei, (...) Rusia recâştigă automat mijloacele necesare pentru a deveni un puternic stat imperial, întins în Europa şi în Asia”, scria Zbigniew Brzezinski în celebra sa carte „Marea tablă de șah. Supremația americană și imperativele sale geostrategice”.
Pentru Kremlin, Republica Moldova este doar o continuare a Ucrainei ca parte a „lumii ruse”. Așa este văzut Chișinăul de liderii ruși, și nu altfel.
Preluarea controlului asupra Ucrainei de către Rusia înseamnă o iminentă ocupare a statului vecin, care a fost creat în teritoriile actuale de regimul stalinist.
Pe posturile de televiziune din Rusia se spune deschis că Moscova trebuie să restabilească „adevărul istoric”. Minimumul care trebuie atins este refacerea Imperiului Sovietic: ocuparea țărilor sau a unor teritorii din fostele state sovietice până la 30 decembrie 2022, când se împlinesc 100 de ani de la fondarea URSS-ului.
Dacă pentru Putin destrămarea URSS-ului a fost cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului trecut, atunci este limpede că refacerea acestui imperiu este un scop ideologic al Kremlinului, care trăiește cu trecutul și mai puțin cu viitorul.
Republica Moldova, Ucraina și decomunizarea
Republica Moldova nu este Ucraina și nici nu are resurse să opună vreo rezistență armată unei agresiuni din partea Rusiei. În plus, Ucraina a interzis deschis mass-media de limba rusă, Partidul Comunist și cel Socialist, simbolurile sovietice, ca și cele naziste, în timp ce la Chișinău, oamenii privesc fără nicio barieră posturile de televiziune la care propagandiștii ruși amenință lumea cu arme nucleare și spun că România nu este recunoscătoare Rusiei, ca succesoare a URSS, pentru că „a fost eliberată de fasciști” în cel de Al Doilea Război Mondial.
După 8 ani de protecție de o influență nefastă informațională a Rusiei, s-a reușit o consolidare a identității civice ucrainene, transformată acum într-o rezistență militară eroică, în timp ce la Chișinău procesul de decomunizare s-a produs foarte lent sau chiar deloc!
Securitatea Republicii Moldova depinde mai mult de Kiev decât de București
Sperăm că războiul nu va bate la ușa statului vecin și va fi pace. Dar, totuși, dacă România ar putea interveni destul de limitat în sprijinul Republicii Moldova în cazul unui război, depinzând de structura euroatlantică de securitate, atunci partenerul securitar principal al Chișinăului, vrând-nevrând, este Kievul. Sunt două state post-sovietice amenințate de fostul imperiu.
Sunt mulți politicieni moldoveni care consideră că statutul de neutralitate va salva Chișinăul de la un conflict cu Rusia. De fapt, acest statut îi salvează doar de proteste antiguvernamentale organizate de forțele proruse, și nu de o anexare care urmează să se întâmple dacă va fi înfrântă Ucraina.
În era politicilor pragmatice și a războaielor, politicile interne lente cu greu pot salva un stat de la o agresiune, precum nu salvează de la o scufundare numele corabiei pe timp de furtuni puternice.
foto: Hepta
