E primul lungmetraj scris și
regizat de Chiwetel Ejiofor, pe care-l știm drept câștigător al Oscarului
pentru rolul său din „12 ani de sclavie”.
În loc să înceapă cu ceva simplu,
englezul s-a avântat într-un proiect emoționant, dar nu tocmai atrăgător pentru
mase. Probabil că abia și-ar fi recuperat bugetul dacă rula în cinematografe, deci
a mers pe mâna celor de la Netflix și a distribuit filmul online. Iar eu mă
bucur că am dat click pe el.
„Îmblânzitorul de vânt” spune
povestea reală a lui William Kamkwamba (jucat de Maxwell Simba), un copil din Malawi care a îndrăznit să îmbrățișeze
tehnologia pentru a readuce apa în satul lui natal. Devastat de secetă, pământul
se transformă în cimitir pentru localnicii care-și câștigă pâinea din
agricultură.
Deși natura le-a întors spatele,
tânărul începe să creadă că știința le poate deveni aliat. În biblioteca școlii
descoperă o carte despre cum poți exploata energia eoliană, transformând vântul
în curent electric, iar gândul îi zboară instant la o pompă de apă pe care a
găsit-o la groapa de gunoi. Hmmm… oare e în stare să improvizeze o turbină?
Dar iscusința lui William nu e
singurul semn de întrebare. Planul presupune sacrificarea bicicletei familiei, singurul
lor lucru de valoare. Cum o să-l convingă pe tatăl Trywell (Chiwetel Ejiofor) să renunțe la vehicul?
Vechi vs nou
„Îmblânzitorul de vânt” e un film
despre importanța educației și despre necesitatea de a-i lăsa pe tineri să se
afirme în societate. Viziunea lor poate devia de la poteca bătătorită de
bătrâni, dar numai așa se pot descoperi scurtături – explorând și întâmpinând
obstacolele cu energie și cu optimism.
De cele mai multe ori, așa cum
vedem și în film, obstacolele nu sunt doar externe. Tocmai „veteranii”
comunității pot deveni piedici în calea progresului, sabotându-se singuri fără
să-și dea seama. Se agață cu dinții de metode și mentalități învechite,
convinși că tineretul e prea necopt ca să poată lua decizii pentru ei.
Sigur că experiența de viață nu
trebuie desconsiderată, dar nici vârsta fragedă nu trebuie etichetată drept
handicap. Uită-te la William Kamkwamba: avea doar 15 ani când a revoluționat un
întreg sat, devenind faimos în lume.
Și-a sfidat destinul
Crescut în sărăcie absolută și învățat
că apa nu curge decât dacă vrea Dumnezeu, William părea condamnat la o viață de
chin. Cărțile de știință îi dezvăluie însă o nouă lume, una prosperă, în care
oamenii pot controla multe aspecte ale naturii.
Ideea de a produce apă cu
ajutorul vântului pare de-a dreptul SF pentru consăteni, însă puștiul – deja priceput
la reparat electronice – simte că poate duce misiunea la bun sfârșit. Poate că turbina
lui n-o să arate ca în fotografii, dar o să funcționeze. Și o să-i salveze pe
toți.
Chiar și după ce e exmatriculat,
pentru că părinții nu-și mai permit să-i achite taxa de școlarizare, copilul
continuă să se strecoare în bibliotecă pentru a se documenta. Ce-i drept, apelează
la șantaj pentru a obține accesul în clădire, dar miza e prea mare ca să se
împotmolească în etică.
Piciul are tupeu!
Din păcate, taică-său nu are deloc
încredere în proiectul futurist. Calcă în picioare turbina miniaturală
asamblată de băiat, urlând că-i o simplă jucărie, și-i interzice lui William
să-și mai piardă timpul cu așa ceva. Dacă tot vrea să ajute, atunci să are
pământul, chiar dacă-i sterp.
Trywell e hotărât să învingă
seceta prin metode convenționale: se roagă pentru ploaie, cere sprijinul
autorităților, apelează la un vechi prieten afacerist, însă nu obține nimic.
Eșuând pe bandă rulantă, bărbatul
devine irascibil și explodează când află de propunerea fiului său. Adică ce, un
mucos se crede mai ingenios decât „oamenii mari”? Cât tupeu!
„Uitasem complet de eoliană!”
Cât despre felul în care a ales
Ejiofor să spună povestea… am văzut structuri mai bune. William nu descoperă
manualul științific decât după 45 de minute de la începerea filmului. Abia după
încă 35 de minute își pune în aplicare cunoștințele dobândite, construind o
turbină miniaturală. Eoliana „adevărată” o înalță pe ultima sută de metri, când
Netflix deja se pregătește să-ți recomande următorul titlu de vizionat.
În pauzele dintre aceste
momente-cheie, urmărim cum localnicii devin tot mai înfometați și tot mai
disperați, cu fiecare strop de apă care nu picură din cer. Explorăm în detaliu
colapsul unei comunități îngenunchiate de secetă și ne rugăm ca tatăl lui
William să-i dea naibii bicicleta aia mai repede, pentru ca puștiul să-și poată
începe munca.
Era vital ca Ejiofor să dezvolte
acest context mizer, pentru ca succesul lui William să aibă un impact mai satisfăcător.
Totuși, filmul ar fi fost mai dinamic și mai incitant dacă planul băiatului era
menționat mai des, presărat cu mai multă generozitate prin scenariu.
Acum să citească despre energia
eoliană, peste 10 minute să schițeze ceva într-un carnețel, peste încă 10
minute să sape prin gunoi după piesele necesare ș.a.m.d. Așa am fi avut senzația
unui progres continuu, în loc să exclamăm din jumătate în jumătate de oră: „Ah,
chiar! Uitasem complet de eoliană!”.
Început cu dreptul
E un debut promițător din partea
lui Chiwetel Ejiofor, care știe pe ce clape să apese ca să ne întoarcă sufletul
pe toate părțile. Suferim alături de săteni, huiduim când William e ignorat pe
nedrept, aplaudăm când le dă peste nas scepticilor. Poate chiar ne trezim cu o
lacrimă de bucurie pe obraz.
Ejiofor surprinde perfect zbuciumul
fiecărui personaj, dar știe să-l ilustreze și la nivelul unei societăți. Dacă
reușește să dicteze un ritm mai antrenant următorului său film, îl așteaptă o
carieră frumoasă în scaunul regizoral.
„Îmblânzitorul de vânt” e un film
marca Netflix, lansat primăvara asta, deci îl poți urmări online pe platforma
de video streaming.
Nota: 8/10.