„Felicitări, omenire”, între absurd şi grotesc!

Nu viclenia lui Netanyahu de a-l atrage în războiul cu Iranul i-a venit de hac, de data aceasta, lui Trump, ci propria dorinţă de a fi Eroul Absolut al Unei Victorii Grandioase. Încă de vineri, 13 iunie, după spectacolul militar, strategico-tehnologic, al primului atac în Iran, liderul de la Casa Albă a ieşit să se „fotografieze” cu succesul, chiar dacă reprezentanţi ai armatei israeliene n-au obosit să comunice că, totuşi, succesul le aparţine.

Dorinţa victoriei grandioase i-a fost augmentată şi de mesajul exaltat al ambasadorului american în Israel, Michael Dale Huckabee, pastor baptist, fost guvernator de Arkansas, comentator politic şi candidat consecvent la preşedinţie. N-aş fi avut prostul gust de a cita acest pasaj, dacă însuşi @realDonaldTrump, încântat, n-ar fi reprodus integral mesajul pe platforma sa de socializare: „Domnule Președinte, Dumnezeu v-a cruțat pe dumneavoastră, în Butler, Pennsylvania, pentru a fi cel mai important președinte într-un secol – poate în toate. Deciziile de pe umerii dumneavoastră nu mi-aş dori să fie luate de altcineva. Aveți multe voci care vă vorbesc, Sire, dar există o SINGURĂ voce care contează. Vocea LUI. Sunt slujitorul dumneavoastră numit în această țară și sunt la dispoziţia dumneavoastră, dar n-o să vă deranjez prea des cu prezenţa mea, pentru că am încredere în instinctul dumneavoastră. Nici un Preşedinte din vremea vieţii mele nu a fost într-o poziţie precum a dumneavoastră. Nu, de la Truman în 1945 (…)”. Ministrul Securităţii Naţionale din guvernul Netanyahu, sinistrul Itamar Ben-Gvir a spus-o mai pe şleau: „Vor fi zile mai dificile, dar amintiți-vă întotdeauna de Hiroshima și Nagasaki”.

Nu pot să uit cât de minunat vorbea al 47-lea preşedinte al Statelor Unite, în 20 ianuarie, la inaugurarea celui de-al doilea mandat: „Ne vom măsura succesul nu doar prin bătăliile pe care le câștigăm, ci și prin războaiele pe care le vom încheia și, poate cel mai important, prin războaiele în care nu vom intra niciodată”.

Iată că a intrat, trăgând America după el. Conform criteriilor dreptului internaţional, Statele Unite sunt aliatul Israelului în războiul cu Iranul, lucru declarat cu patos timp de câteva zeci de ore, După toate rigorile, din noaptea de sâmbătă ne putem referi la războiul alianţei Israel-SUA împotriva Iranului.

Desigur, după ce şi-a satisfăcut orgoliul de Erou Absolut al Unei Victorii Grandioase asupra centrifugelor de la Fordow, Natanz şi Esfahan, cam pe când superbele bombardiere B2-Spirit se întorseseră la baza Whiteman din Missouri, preşedintele a încercat să convingă mapamondul că operaţiunea n-a avut nicio legătură cu războiul (chiar dacă a ameninţat cu atacuri sporite, până le va băga pacea în cap liderilor de la Tehran).

Nici o implicare a Americii, ne asigură Trump, în acest război, în care, aseară, Iranul s-a simţit obligat să atace simbolic, cu mare atenţie, cu gingăşie, să nu facă nici o victimă, o bază americană din Qatar. A fost o acţiune magistrală, mai ales că era dinainte anunţată. Va fi, probabil, şi ultima de acest gen, regimul ayatollahilor nemaiavând nici forţa militară şi nici tupeul de a mai recurge la astfel de simboluri.

… Dar iată că, în viul dimineţii de astăzi – precedat de ciudatul mesaj cu majuscule „FELICITĂRI, OMENIRE. ESTE TIMPUL PENTRU PACE” – în jurul orei unu (ora Ierusalimului), unu şi jumătate (ora Teheranului), geniul stabil de la Washington posta frenetic, în timp ce bombardierele Israelului atacau Teheranul, iar armata iraniană îşi peticea forţele pentru un nou atac asupra Israelului. Rezum postarea lungă şi prolixă a preşedintelui Trump: urmează, în şase ore, un armistiţiu complet între Israel şi Iran, „convenit pe deplin” de cele două părţi! Războiul de 12 zile se va termina în 6 ore!

Între absurd şi grotesc, ce altceva pot face decât să fixez deşteptătorul să sune peste şase ore?

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE