Netanyahu – un tupeu cât de la Nil la Eufrat!

Omagiind pentru eroism femeile pilot care au luptat în Războiul de 12 Zile (iunie 2025), a avut tupeul să pomenească și de… eroismul soției sale, care, constrânsă de război, a făcut sacrificiul de a amâna nunta unui dintre fii. Unul dintre cei doi, ambii apt-combatanți, pe care a avut grijă să îi țină departe de războiul din Gaza. Mă întrebam pe atunci cum a putut să stea la aceeași masă, în Cabinetul de Securitate, cu Gadi Eisenkot, al cărui fiu – sergentul major Gal Meir Eisenkot – și doi dintre nepoți – sergentul Maor Cohen Eisenkot și căpitanul Yogev Pazy – au fost uciși în luptă.

Regele Bibi nu se mai adresează direct propriului popor. Preferă să înregistreaze niște scenete video pe teme de actualitate, dialogând cu unul dintre consilierii săi. Îi plac conferințele cu presa străină, care îndeobște nu-i pune întrebările pe care i le-ar pune jurnaliștii din Israel. Pe aceștia din urmă, vârându-i la pachet cu opoziția politică, i-a acuzat în mesajul de marți, 31 martie, că… au trecut de partea dușmanului! „În loc să se angajeze în politici mărunte în timpul unei bătălii existențiale, ei ar trebui să consilideze tabăra noastră, nu pe cea a inamicului”. Presa străină nu are curajul să îi spună adevărul; jurnaliști ai multor publicații israeliene o fac.

Premierul de la Ierusalim a transmis mesajul de marți cu o zi înainte de Erev Pesah (Ajunul de Pesah, care a început aseară și se va încheia în seara de 9 aprilie) și cu o zi după ce Knesset-ul a adoptat – în spectacolul de un entuziasm dezgustător, udat cu șampanie, oferit de reprezentanții extremei drepte, care îl țin la guvernare – o lege care reintroduce pedeapsa cu moartea, dar numai pentru palestinieni. Relatând de la fața locului, Liran Friedmann, a scris în cotidianul Yedioth Ahronoth („Ultimele știri”): „O măsură populistă ce dă iluzia forței, dar riscă să alimenteze tot mai multă violență, să submineze Justiția și să împingă Israelul într-o adâncă izolare globală, în loc să abordeze cauzele profunde ale terorismului”. Nu e de mirare că Friedmann a simțit nevoia să evoce cuvintele lui Václav Havel: „Statul, care ar trebui să protejeze viața, nu poate lua el însuși viața, fără a se coborî la nivelul celor pe care îi condamnă”…

Mesajul prim-ministrului (în război – și comandant politic al armatei), le comunică, din adăpostul bunkerului său, israelienilor îngroziți, cărora le sună alarmele în cap zi și noapte: „Acum, în această sărbătoare a libertății, Israelul este mai puternic decât oricând. Iranul nu ne mai poate amenința existența”. Cu mesianismul său găunos, descrie campaniile militare din ultimul timp drept „10 lovituri” îndreptate împotriva tuturor „axelor răului”. A  numărat 10 ca să le compare cu cele 10 plăgi abătute de Dumnezeu asupra Egiptului (dezastrele menite să îl convingă pe faraon să elibereze din robie fiii lui Israel – semnificația sărbătorii de Pesah).

Benjamin Netanyahu se vede pe sine dumnezeul Orientului Mijlociu. Căci visul său – o „misiune istorică și spirituală”, pe care și-o aroga public pe 12 august 2025 –  este o gogoriță sionist-revizionistă: „Israelul Mare”, un stat ce s-ar întinde de la Nil la Eufrat.

De fapt, militarismul expansionist al Marelui Bibi ține sub foc propriul popor și ar da foc lumii ca să se mențină la putere. Numele uriașului său noroc este astăzi Donald J. Trump.

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE

Reportajele și anchetele sunt mari consumatoare de timp și resurse. Din acest motiv, te invităm să susții munca jurnaliștilor printr-o donație. Aici găsești mai multe opțiuni prin care poți contribui la dezvoltarea altor materiale similare: libertatea.ro/sustine. Îți suntem recunoscători că ne citești și că ești alături de noi.