„Protectorat“ american? Netanyahu – „sub tutelă“? Sau „Bibi-sitting”?

Coaliția aflată la putere nu s-a alăturat demersurilor de anexare (pe parcele sau per total) a Cisiordaniei (cu excepția unui singur parlamentar din partidul lui Netanyahu, Likud, care a fost aspru sancționat).

Chiar dacă Guvernul de la Ierusalim, încă de la instalare, a anunțat prin miniștrii săi de extremă-dreapta, Ben-Gvir și Smotrich, anexarea Cisiordaniei ca un deziderat, n-ar fi îndrăznit să se aventureze tocmai acum în această întreprindere, când liderul de la Casa Albă i-a avertizat ferm că, în cazul când s-ar încumeta, pierd ajutorul Statelor Unite.

Balonul de încercare aruncat în Knesset a fost, cum neplăcut surprins a constatat vicepreședintele Vance, „o cascadorie politică foarte stupidă”, ba chiar „o adevărată insultă”. Mai mult, la o zi după, într-un interviu telefonic acordat revistei Time, însuși Donald J. Trump a reafirmat apăsat că anexarea Cisiordaniei nu se va petrece – Israelul „și-ar pierde tot sprijinul din partea Statelor Unite dacă s-ar întâmpla”. Nu se va petrece, a mărturisit, și pentru că „mi-am dat cuvântul țărilor arabe”.

Trebuie reamintit, măcar foarte pe scurt: Cisiordania – de vreo cincisprezece ori mai mare decât Gaza, o populație de vreo trei ori mai numeroasă – situată pe malul vestic al râului Iordan, este al doilea teritoriu palestinian.

Numită de presa anglo-saxonă West Bank (Malul de Vest), iar de autoritățile Israelului după numele biblic Iudeea și Samaria, Cisiordania este în acest moment, mai ales cu așezările israeliene implantate în ultimii ani, o strecurătoare, ale cărei găuri doar imaginația imobiliară a Magicianului din Biroul Oval le-ar putea umple.

În acești doi ani, când atenția a fost îndreptată către războiul din Gaza, între palestinienii din acest al doilea teritoriu (cu capitala la Ramallah, sediul Autorității Palestiniene) și coloniștii evrei s-au petrecut și se petrec ciocniri violente. O statistică a ONU, publicată în urmă cu o săptămână, arăta că, din 7 octombrie 2023, în Cisiordania au fost uciși 1.001 palestinieni. Sună ca în cele mai teribile basme ale Orientului Mijlociu.

Problema extrem de delicată din interviul președintelui Donald J. Trump acordat revistei „Time” este sublinierea că, numai la presiunile sale, premierul Netanyahu a pus capăt războiului, ce „ar fi continuat pur și simplu… Ar fi putut continua ani de zile. Ar fi continuat ani de zile! Dar l-am oprit și toată lumea s-a unit când l-am oprit”.

Adăugând această declarație la faptul că vicepreședintele J.D. Vance a inaugurat personal, pe 21 octombrie, Centrul de Coordonare Civil-Militar (CMCC) din sudul Israelului, unde sunt încartiruiți două sute de militari americani, iar acum pe cerul Gazei veghează drone de supraveghere (ca nici un incident între părți să nu se transforme în pretext de întoarcere la război), prim-ministrul a ajuns, în plan intern, sub „focul încrucișat” dintre partidele politice, opinia publică, presă.

Controversele din societatea israeliană s-au iscat în jurul întrebării dacă nu cumva Israelul a devenit „protectorat” american sau doar premierul de la Ierusalim este pus de americani „sub tutelă” (formulă lansată de  influentul jurnalist Amnon Abramovich) sau dacă e vorba, pur și simplu, de o inițiativă de „Bibi-sitting” a liderului american, prin care acesta să se asigure că Benjamin Netanyahu, alintat Bibi, se află sub control. Dezbaterea publică, fără să fi produs încă o concluzie certă, continuă…

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE