Scurtă piesă de teatru cu un guvern incapabil. Nimic despre război

Pe aceeași scenă, în jurul guvernului reunit în ședință, mișună tot felul de muncitori în salopete, cu căștile de protecție, înarmați cu lopeți și ciocane, spectatorii recunosc zidari, instalatori, zugravi, chiar și electricieni care întind cabluri, toți sunt acoperiți de zgomotele picamerelor, excavatoarelor, buldozerelor și macaralelor care lucrează de zor. Mai mult, basculantele vin și pleacă, prin norii de praf care se întind peste ședința guvernului, dar miniștrii, lucru ciudat, nu par să fie deranjați nici de praf, nici de zgomote, nici de lucrări. Ei nu percep ce se întâmplă în jurul lor, parcă s-ar afla închiși într-un borcan. În jurul guvernului este un șantier. Nu este singurul, ci zeci și sute de șantiere se întind în toată România, țara este un vast șantier – se sugerează pe scenă. Pe fiecare șantier este instalat la vedere câte un panou pe care scrie „PNRR – Next Generation EU”.

Miniștrii muncesc în ședință, nu sunt deranjați de agitația șantierelor

Spectatorii pot ajunge la următoarea înțelegere: Guvernul Ciucă a dat drumul la proiectele din PNRR, țara e plină de șantiere, se construiesc spitale, școli, grădinițe, autostrăzi, se repară clădiri cu banii europeni, iată că se face și digitalizarea ANAF! – spectatorii îi recunosc pe niște indivizi care seamănă cu specialiști IT. Imaginea este reconfortantă: miniștrii muncesc în ședință, nu sunt deranjați de agitația șantierelor, pentru că tocmai ei, prin deciziile luate și aplicate de „ministerele de linie” au generat această reconstrucție și modernizare care a înviat și a însuflețit România.

Numai că, din când în când, câte un ministru se ridică de la masă și, ocolind cu grijă o roabă cu ciment sau o căldare cu var, iese la rampă și le strigă spectatorilor că PNRR are probleme, trebuie renegociat, optimizat, rediscutat cu Comisia Europeană.

Rând pe rând, miniștrii Rafila, Câciu, Budăi și Cheșnoiu critică PNRR, fără să fie amendați de premierul Nicolae Ciucă. Ei trec repede peste PNRR, care se desfășoară în apropierea lor, și promit creșterea pensiilor și salariilor, plafonarea și compensarea facturilor, plafonarea prețurilor la alimente, vouchere, scutiri și ajutoare. O parte dintre spectatori îi aplaudă. Miniștrii UDMR sunt cei mai tăcuți, își văd de hârtiile de pe masa guvernului. PNL îl trimite la rampă pe Virgil Popescu să vorbească despre energie, gaze, publicul se plictisește.

Premierul Ciucă trebuie să spună și el ceva, doar e șeful!, și sala îl aude și reține următoarele sintagme: „propunerile vor fi analizate”, „vom discuta propunerea de decizie”, „cel mai probabil putem discuta de reglementarea costurilor”, „vom lua deciziile cu datele pe masă” sau „a rămas să analizăm”. Nimic clar, nimic concret în intervențiile premierului, care își ocupă locul în capul mesei, fapt care stârnește confuzie și nemulțumiri în altă parte a asistenței.

Publicul este năucit

Imaginea guvernului care muncește în mijlocul unor șantiere PNRR este în continuare spectaculoasă, fură ochii spectatorilor, dar intervențiile miniștrilor contrastează evident cu ceea ce se întâmplă. Publicul este năucit: dacă miniștrii PSD pun la îndoială PNRR, din diverse motive, atunci cum de-au pornit proiectele finanțate de Uniunea Europeană? România a atins deja țintele și jaloanele de reformă și, conform angajamentelor, au venit câteva tranșe de bani pentru demararea șantierelor? Dar despre asta nu s-a spus nimic în piesă! Nu cumva, în ciuda nemulțumirilor miniștrilor PSD, Nicolae Ciucă, mână forte de militar de carieră, a semnat și a lansat proiectele „ministerelor de linie”?

Dar de la Ciucă s-a auzit doar „vom analiza”, iar „analizele” alea se referă la plafonările prețurilor la energie și gaze, urgențele poporului, nicidecum la PNRR! Este o fractură logică în desfășurarea de forțe de pe scenă și ceea ce spun miniștrii PSD! O aiureală!

Cine a pus în scenă această panaramă? A fost montată cu bani de la bugetul statului? S-au folosit consultanți plătiți? S-au organizat licitații pentru achiziționarea utilajelor și decorului? Cine a făcut costumele? Cine este regizorul? – iată câteva întrebări la care presa noastră ar trebui să răspundă. 

Membrii guvernului continuă se alterneze perioadele scurte în care stau cu fundul pe scaune, la masa prezidată de Ciucă, cu declarațiile critice la scenă deschisă. Publicul înghite. În același timp, munca pe șantiere crește în intensitate, amplificând confuzia publicului: cum s-a pornit PNRR de vreme cu guvernanții n-au făcut nimic? O fi chiar PNRR-ul României sau șantierele sunt din Spania sau Germania? 

În scenă apare Ghinea

Confuzia pare că se încheie când pe scenă apare Cristian Ghinea, de fapt, se află în trecere, vrea să vorbească, dar spectatorii nu-i aud glasul, are aerul unui om rătăcit, înfuriat, frustrat și prigonit de televiziunile care-și iau banii de la PSD și PNL, ba mai mult este îmbrâncit și gonit de pe scenă de pesediștii și peneliștii din guvern, el și cu USR-iștii săi au adus în România pleașca asta de PNRR, aprobată de Comisia Europeană, să nu uităm, totuși, aprobată! Ghinea se sforțează că explice publicului, dar vorbește în gol, ca un surdo-mut, pentru că microfoanele i-au fost tăiate și, până la urmă fuge de pe scenă, pierzându-se printre excavatoare și basculante, bine că n-a fost lovit de-o macara, nenorocirea asta ne-ar fi trebuit: un accident de muncă la PNRR! Presa ar fi vorbit o lună încheiată numai despre patimile lui Ghinea, intubat, în comă. 

Chiar și așa, cu Ghinea izgonit undeva, în fundul unui șantier, spectatorii rafinați, familiarizați cu montările sofisticate, vor înțelege antiteza dintre imaginea guvernaților și cea a șantierelor, puse laolaltă pe scenă. E posibil ca șantierele de pe scenă să fie proiecția din mintea lui Ghinea, neînțelesul, neliniștitul, revoltatul, autorul proiectului. Adică, zdrobiți de durere, Ghinea și cu echipa sa au transpus planurile gândite în realitatea de pe scenă, înconjurându-i pe miniștrii nesimțitori cu șantiere, o minune cum numai în România se poate întâmpla! Să construiești fără să muncești, fără să pui umărul, fără să pui osul la treabă: iată o posibilă cheie a spectacolului! Câți români nu-și doresc ca PNRR să capete viață în România? Puțini, dar rămân niște visători la o Românie mai bună.  

Cade cortina

Căderea cortinei are loc în aceeași stare de buimăceală guvernamentală. Miniștrii PSD, încurajați de liderul Ciolacu, se înghesuie să rostească ultimele replici către poporul spectator. Poporul este resemnat, pe de o parte, PNRR nu s-a realizat din cauza ticăloșiei, incompetenței, impotenței politicienilor care conduc România. O țară căreia i se refuză progresul de o mână de mediocrități și proști. O altă parte aprobă finalul: da, PNRR a fost greșit conceput, este defect, bine că s-a renunțat, nu aveam nevoie de banii Uniunii care să se ducă în buzunarele consultanților neomarxiști!   

Picamerele și motoarele basculantelor se sting odată cu marea cortină care cade până la podea și nu se va mai ridica niciodată – așa a propus regizorul. Șantierele țării vor rămâne o amintire, o nostalgie. Mulți îl vor asocia pe regizor cu Iohannis sau cu un șef dintr-un serviciu secret, nu mai contează. La trei luni de la formarea Coaliției, PNRR pare scos de pe „afiș” de către Guvernul Ciucă. Show-ul continuă.

Foto: Guvernul României

Abonați-vă la COMPULSIV! Carte, film, muzică, politică și social media - filtrate rapid de un consumator compulsiv - Costi Rogozanu.

ABONEAZĂ-TE