“Am vrut sa pierd aurul ca sa iau cadouri familiei”

Libertatea: Ce mai faceti, dle Cutov?
Calistrat Cutov: M-am stabilit la Focsani, pentru ca sotia mea e de aici. Lucrez la CS Unirea, cu copiii. Vreau sa formez aici o adevarata scoala de pugilism. Si la Dinamo, si la nationala, mi-au trecut prin mana foarte multi pugilisti de mare valoare. Fratii Simion sunt cei mai reprezentativi.
Povestiti-ne despre inceputuri.
Fac box de la 12 ani. Eram intr-o vacanta de vara si, pentru ca faceam parte dintr-o familie saraca, ma duceam sa muncesc la cules de rosii si castraveti pentru a castiga ceva banuti. Spre seara, cand ma intorceam acasa, m-am intalnit cu doi dintre fratii mei, care m-au convins sa merg cu ei la o gala de box la Braila. Am urmarit cu atentie toate intalnirile si am fost afectat de infrangerile suferite de braileni in fata boxerilor de la Dinamo. Asa este, patriotism local! Imi tot spuneam in gand: cum este posibil sa pierzi un meci de trei reprize a cate trei minute? A doua zi m-am dus la sala de box a CS Braila si asa mi-am inceput eu cariera. Aveam 32 de kile si antrenorii erau sceptici in privinta viitorului meu de pugilist. Pana la urma, am fost primit la antrenamente. Trei ani mi-a trebuit sa ajung la 45 de kilograme, pentru a putea sa intru in galele oficiale din cadrul Nationalelor. Nu ascund faptul ca, timp de un an de zile, mama ma batea zilnic, nefind de acord cu alegerea mea. Am avut o vointa de fier, am strans din dinti si pana la urma rezultatele mele au convins-o pe mama mea sa ma lase la box.
Amintiti cateva date ale carierei dv.
Am cucerit de 9 ori titlul national, am obtinut bronzul in Mexic Â68, iar in acelasi an am cucerit titlul de campion european. In ‘71 am luat argint la CE de la Madrid si doi ani mai tarziu am intrat in posesia “bronzului” la Europenele din Germania. Am castigat de trei ori Centura de Aur. Am disputat peste 300 de meciuri, pierzand doar 14.
Cum a fost in Mexic?
Imi calc pe inima si va spun ceva in premiera. Ajunsesem in semifinale si urma sa intalnesc un american. Bronzul era asigurat, indiferent de deznodamantul acestui meci. Cu o zi inainte, l-am intrebat pe antrenor cand era prevazuta revenirea in Romania. Mi-a spus ca luni. L-am rugat sa ma lase in oras cateva ore, pentru a face mici cadouri familiei mele, dar s-a opus. Vineri era programat meciul din semifinale, iar duminica era prevazuta intalnirea pentru titlu. In acea zi, magazinele erau inchise si, daca nu ma duceam sambata la cumparaturi, trebuia sa vin acasa cu mana goala. Am vrut sa pierd partida de vineri cu americanul si asta a fost totul! Eram prea tanar pentru a putea constientiza ce inseamna un titlu olimpic. Acum imi pare rau, dar nu mai putem da timpul inapoi. Daca voiam, il bateam mar!
Ati primit oferte tentante pentru a boxa in strainatate?
In ‘68, am fost la un turneu in Italia. Inainte de a ne intoarce in tara, italienii au vrut sa ma fure. M-au bagat intr-o masina, dar am coborat din mers la o intersectie. In ‘71, am primit oferte din America si Canada. Am refuzat si toata lumea ne-a laudat, asa era pe vremea comunismului. Dupa numai un an, un om de afaceri arab a vrut sa ma plateasca cu bani grei pentru a ma duce la o Gala de Box din Arabia Saudita, dar conducerea a refuzat. Cand a auzit Ceausescu de acest lucru, era sa iasa taraboi mare.

Abonați-vă la ȘTIRILE ZILEI pentru a fi la curent cu cele mai noi informații.

ABONEAZĂ-TE