Amintiri cu sârbi
Adaugă-ne ca sursă preferată în Google
Urmărește Libertatea in Google Discover
Disputate, în mare parte, în perioada romantică a fotbalului, partidele tricolorilor cu marea rivală Iugoslavia au strâns în jurul lor numeroase întâmplări inedite. Pe unele, Libertatea vi le-a prezentat pe larg, pe altele le puteţi lectura acum, înaintea meciului decisiv cu sârbii pentru calificarea la Cupa Mondială din 2010.
| 1933 |
Kotormany, învoit din armată
Pentru Rudolf Kotormany, Cupa Balcanică din anul 1933 a fost una cu adevărat specială. Ca să poată participa la jocul cu Iugoslavia (scor 5-0 pentru tricolori), decisiv în stabilirea câştigătoarei trofeului, Kotormany a trebuit să se învoiască din armată, fiind, în acea perioadă, militar în termen. La finalul jocului, după ce a fost decorat, împreună cu întreaga echipă, de regele Carol al II-lea, mijlocaşul s-a urcat în trenul spre Timişoara, pentru a reveni la regimentul din care făcea parte. În vagon, soldatul Kotormany a primit vestea că, la intervenţia suveranului României, i s-au acordat 15 zile de concediu.
| 1934 |
Război pe data de disputare a meciului
Meciul cu Iugoslavia din 29 aprilie 1934, de la Bucureşti, decisiv pentru calificarea la CM 1934, a fost precedat de un adevărat război mediatic între cele două federaţii pentru stabilirea datei de disputare a jocului. Sârbii voiau ca întâlnirea să aibă loc pe 15 aprilie, iar noi, pe 6 mai. Până la urmă, s-a ajuns la arbitrajul FIFA, care a stabilit ca partida, condusă la centru de belgianul John Langenus (foto), nimeni altul decât “centralul” de la finala CM din 1930, să aibă loc pe 29 aprilie 1934. Am învins cu 2-1 şi ne-am calificat la turneul final.
| 1940 |
Cu un refugiat în echipă
Jocul amical Iugoslavia – România, scor 1-2, din 22 septembrie 1940, s-a disputat în condiţii cu totul speciale. La câteva zile după Dictatul de la Viena, în care România fusese silită să cedeze Ungariei horthyste o parte din Transilvania, tricolorii s-au reunit pentru meciul de la Belgrad. Din echipa de start a făcut parte şi tânărul Sever Coracu, jucător care se refugiase în ultimul moment din teritoriile ocupate abuziv, venind la reunire doar cu hainele de pe el! Pentru a putea evolua, oficialii FRFA i-au cumpărat ghete de joc din capitala Iugoslaviei.
| 1947 |
Ne-au bătut partizanii!
Întâlnirea România – Iugoslavia 1-3, disputată la 22 iunie 1947, la Bucureşti, în Cupa Europei Centrale, a fost lăudată de preşedintele de atunci al FRFA, Emilian Angheliu! Cu toate că înfrângerea era amară, la meci asistând şi primul ministru Petru Groza, mai-marele de atunci al fotbalului românesc a încercat să o dreagă, declarând cu mândrie proletară: “Cu toate că am pierdut, suntem mândri că ne-a învins o echipă cu opt partizani!”. Angheliu făcea referire la faptul că în naţionala Iugoslaviei au evoluat opt jucători provenind de la echipa Partizan Belgrad. Acelaşi “proletar” Angheliu a decis, la 20 august 1947, excluderea abuzivă a echipei Carmen din prima ligă!
